OPINIE. Contractele de sponsorizare nu mai sunt deajuns pentru a rezolva astfel de investiții. Deoarece sponsorizarea este o investiție prin care atât sponsorul cât și entitatea sponsorizată au de câștigat. Iar când doi parteneri bat palma pe un contract de sponsorizare statul român ar trebui să jubilieze, nu să caute nod în papură.
Cum se întâmplă acum după ce s-au modificat din nou condițiile prin care un contract de sponsorizare poate deveni legal. Chiar de 1 aprilie, ca o mega păcăleală! Că așa e când te întinzi tu, Guvern al României, ca o gălușcă nereușită la cheltuieli neacoperite demne să latre la lună; e musai apoi să umbli la toate chițibușurile legale prin care o entitate economică încearcă să crească fără a îngrășa aiurea statul. Că, deh, statul e ca un haiduc care ia de la nașparlii ăștia de bogătani, care au tupeul să facă profit și să angajeze cetățeni cu drept de vot, și apoi să astupe găuri din buget lăsate uneori de cheltuieli electorale din banii publici.
Cum e deja celebrul program tomata, care a reușit să lase piața liberă taman fără tomate autohtone. Ieri am aflat că intermediarii cumpărau cu peste 4 lei kg de tomate de la legumicultori, deoarece piața e neacoperită deși peste 15.000 de legumicultori au accesat programul cu cei 3.000 euro/mia de metri pătrați de roșioare.
Tot ieri am aflat că o stațiune de cercetare nu poate primi sponsorizări dacă nu este înscrisă la registrul sponsorizabililor. Băi, mă lași! Cum adică, se stabilește prin lege cine poate fi sponsorizat și este trecut la catastif ca entitate sponsorizabilă?!... Cam da!
În curând se va stabili prin lege ce și cum să băgăm în gură, când și unde să facem un grătar cu prietenii, deoarece vom avea nevoie de aprobări privind modul în care învârtim fleicile pe grătar sau a folosirii schemelor de aromatizat și frăgezit pulpa de berbecuț.
Nu știu zău ce și cine tot gândește, ca pe tron (știți voi care), la astfel de măsuri care să tot împiedice libera inițiativă într-o societate bazată taman pe libera inițiativă. O liberă inițiativă care devine culpabilă din fașă și până la îmbălsămare. Ca un aparat administrativ supra-încărcat până la vomă de nepricepuți, amante și odrasle de potentați să poată trăi foarte bine. Că nu mai ai loc de mașini de fițe ale angajaților la stat ca să parchezi în fața instituțiilor publice pentru a plăti o taxă, o ceva acolo ca acest uriaș dăunător economiei să trăiască ca un carnivor dedat la orice altceva decât vânatul!