DECIZIE OFICIALĂ BRUXELLES! CIOBANII ROMÂNI CU TRADIȚIE ȘI CU STÂNE ÎN MUNȚI, PIERDERE URIAȘĂ!

Lapte de fân produc și oile din România care pasc pe pajiștile sau pășunile montane. Dar nimeni, nici liderii crescătorilor de ovine, nici Ministerul Agriculturii, nimeni nu s-a gândit să solicite Comisiei Europene înregistrarea acestui produs 100% natural și protejarea lui la nivel european. Dacă noi nu ne-am gândit, chiar dacă ne place să spunem că avem ciobani cu tradiție  de sute de ani și că iubim și susținem oaia, că avem pajiști montane de înaltă valoare, austriecii care au întrerurpt la un moment dat tradiția oieritului și s-au axat pe creșterea porcului, cel puțin așa spune documentul Comisiei Europene, au cerut înregistrarea produsului "lapte de fân". Și cererea le-a fost aprobată de Comisia Europeană. Austriecii au cerut înregistrarea denumirii atât în limba germană, cât și în limbile: engleză, italiană, franceză și spaniolă, în ideea, probabil, a exportului de lapte de fân.

AGROINFO a intrat în posesia documentului oficial emis de Comisia Europeană privind înregistrarea acestei denumiri pentru laptele de oaie. Decizia a fost adoptată la Bruxelles pe data de  24 octombrie 2018 și a fost publicată ieri, marți, 6 noiembrie 2018, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Austria a transmis Comisiei o cerere de protecție a denumirilor „Schaf-Heumilch”/„Sheep’s Haymilk”/„Latte fieno di pecora”/„Lait de foin de brebis”/„Leche de heno de oveja”, în conformitate cu articolul 49 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.
În conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea și a ajuns la concluzia că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în regulamentul respectiv, se arată în acest document oficial, semnat de comisarul european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan.

Motivele pentru înregistrarea laptelui de fân seamănă izbitor cu creșterea oilor din România:

Este produs din materii prime sau ingrediente care sunt cele utilizate în mod tradițional.
Producția de lapte de fân reprezintă cea mai naturală formă de producție a laptelui. Laptele provine de la animale crescute în ferme producătoare de lapte tradiționale, durabile. Diferența principală între laptele standard și laptele de fân, precum și caracterul tradițional al laptelui de fân constau în faptul că nu se permite utilizarea nutrețurilor fermentate, astfel cum se efectua producția laptelui în trecut. Începând cu anii 1960, ca urmare a mecanizării, agricultura industrializată a început să se bazeze tot mai mult pe producția de furaje însilozate (nutrețuri fermentate), astfel reducându-se producția de fân.

În plus, reglementările interzic utilizarea animalelor și a furajelor identificate ca modificate genetic în conformitate cu legislația în vigoare. Alimentația animalelor este adaptată la schimbările sezoniere: în perioada pășunatului, animalele se hrănesc cu iarbă proaspătă și parțial cu fân și cu furaje admise, iar în sezonul de iarnă – cu fân și cu alte furaje admise.

Oaia este una dintre cele mai vechi animale domestice din lume. Încă din epoca de piatră timpurie, ovinele au furnizat oamenilor carne, lapte, lână și piei. Cel mai probabil, creșterea ovinelor a început în stepele din Asia de Sud-Vest și a fost introdusă în Europa prin Persia și Balcani. Regiunile alpine au fost întotdeauna adecvate pentru creșterea ovinelor. O formă specială de creștere intensivă a animalelor, denumită „Schwaigen”, a fost frecvent utilizată în Tirol de la jumătatea secolului al XII-lea. Cuvântul „Schwaig” provine din Mittelhochdeutsch (germana superioară medie) și descrie o formă specială de așezare și mai ales de exploatație din regiunea alpină.

Fermele „Schwaighof” (fermele de munte) erau întemeiate deseori ca așezări permanente de către proprietarii de pământuri, pentru creșterea bovinelor și ovinelor.

Dovezile privind existența lor în Tirol datează din secolul al XII-lea. Ulterior, termenul „Schwaige” a fost utilizat câteodată pentru a face trimitere la pășuni alpine cultivate numai în lunile de vară. Fermierii de lapte alpin sunt, de asemenea, denumiți „Schwaiger” sau „Schwaigerin”. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, fermele tiroleze „Schwaighof” erau în principal implicate în creșterea ovinelor. Creșterea ovinelor pe vaste pajiști alpine are, prin urmare, o tradiție veche de sute de ani în Tirol.

Cu toate acestea, din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea, creșterea ovinelor în Austria a dispărut în mare măsură și a fost înlocuită treptat cu creșterea porcinelor. În prezent, specia ovinelor câștigă o importanță din ce în ce mai mare pentru producția de lapte și carne, susține documentul Comisiei.  

Cum se produce laptele de fân?

Schaf-Heumilch” este produs conform condițiilor de producție tradițională, care respectă „Heumilchregulativ” (normele referitoare la producția de lapte de fân). Acest tip de lapte se distinge prin faptul că normele care reglementează producția sa interzic utilizarea nutrețurilor fermentate, precum furajele însilozate, și a animalelor și furajelor care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

„Schaf-Heumilch” este un lapte de oaie obținut de la oi în lactație și produs de fermieri producători de lapte care se angajează să respecte următoarele criterii. Nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Întreaga crescătorie trebuie să respecte normele în cauză privind producția laptelui de fân, susține documentul.

Hrana oilor este compusă în principal din iarbă proaspătă și leguminoase în perioada pășunatului și din fân în perioada de iarnă.
Furajele grosiere suplimentare admise sunt: rapița furajeră, porumbul furajer, secara furajeră și sfecla furajeră, precum și peletele de fân, lucernă și porumb. Proporția furajelor grosiere în rația anuală trebuie să fie de minimum 75 % din furajul uscat.
Cereale cum ar fi grâul, orzul, ovăzul, triticala, secara și porumbul sunt, de asemenea, permise, în forma obișnuită de comercializare și în amestecuri cu substanțe minerale (de exemplu, tărâțe, pelete). Rația furajeră poate conține bob, mazăre furajeră, fructe oleaginoase și reziduuri din semințe oleaginoase (făină, turte).

Crescătorilor de ovine din Austria care vor să producă lapte de fân li se interzice hrănirea oilor cu furaje  însilozate (nutrețurile fermentate), cu fânul umed și fânul fermentat.

Sursa foto: gettyimage

Animalele nu pot fi hrănite cu produse secundare provenite de la fabrici de bere sau distilerii sau obținute în urma presării fructelor și nici cu alte produse secundare provenite din industria alimentară, cum ar fi borhotul umed de la fabricile de bere sau pulpa umedă. Excepțiile sunt pulpa uscată și melasa ca produs secundar din fabricarea zahărului și furajele proteice uscate obținute din prelucrarea cerealelor. Este interzisă utilizarea oricărei forme de furaje umede la animalele în lactație. Este interzisă utilizarea produselor de origine animală, cu excepția laptelui și a zerului pentru animalele tinere. Este interzisă utilizarea deșeurilor de grădină, a resturilor de fructe și a ureei.

Pe toate suprafețele exploatate agricol de ferma de ovine este interzisă utilizarea nămolurilor de epurare, a produselor din nămoluri de epurare și a compostului provenit din stațiile de epurare, cu excepția compostului verde (amestecul compostat de materii vegetale). Crescătoriile trebuie să respecte un timp de așteptare de minimum trei săptămâni între aplicarea de gunoi de grajd pe terenuri și utilizarea acestora pentru pășunatul animalelor.

Pe oricare dintre suprafețele cu furaje verzi ale crescătoriei se permite numai utilizarea selectivă și țintită a pesticidelor chimice sintetice și numai sub supravegherea unor specialiști agronomi. Substanțele pulverizabile autorizate pentru combaterea muștelor în grajduri pot fi utilizate doar în absența oilor în lactație. Laptele poate fi livrat ca „Schaf-Heumilch” cel mai devreme la 10 zile de la fătare. În cazul oilor care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), timpul de așteptare este de minimum 14 zile, se spune în decizia CE.

În ceea ce privește animalele de munte care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), acestora li se dă obligatoriu hrană care nu conține furaje însilozate timp de 14 zile înainte de deplasarea pe pășunile de la munte sau laptele lor nu poate fi clasificat drept „Schaf-Heumilch” decât după ce au petrecut 14 zile pe pășunile alpine (deținute de furnizorul de „Schaf-Heumilch”). Pe pășunea alpină nu pot fi produse sau utilizate furaje însilozate.

Documentul mai spune că pajiștile din Alpi sunt cosite doar o dată pe an, câteodată la doi ani sau la patru ani. Cantitatea de fân pe care o produc este mică, dar fânul este foarte parfumat și hrănitor.

România, spune ministrul agriculturii, Petre Daea, are peste 4 milioane de hectare de pășune, pajiști de înaltă valoare naturală, biodiversitate, etc. Când înregistrăm și noi la nivel european un produs de la stânele din munți?