DE CE RENUNȚĂ ȚĂRANUL ROMÂN LA ANIMALELE DIN BĂTĂTURĂ?

Ce motive au țăranii ca să-și lichideze gospodaria cu animale?

- Prețul de batjocură pentru lapte, vițel, miel, purcel, ied etc…;
- Interzicerea transportului animalelor la piață cu mijloacele proprii;
- Restricționarea accesului la vânzarea de lapte, brânzeturi, ouă în piețe;
- Normele draconice de biosecuritate în ferme;
 - Normele exagerate de mediu din ferme;
 - Normele anacronice sanitar veterinare din ferme;
- Obligativitatea ruperii unei file de comercializare la ieșire din curte cu un litru de lapte (deși sunt impozitați pe norma de venit);
- Furtul pășunilor și fânețelor prin concesiune de către băieții deștepți din politică;
- Interzicerea accesului cu animalele în păduri;
- Distrugerea pajiștilor de către animalele sălbatice (porci mistreți etc…);
- Omorârea câinilor la stână de către vânători și personalul fondurilor de vânatoare;
- Tratamentul umilitor de la APIA pentru accesul la subvenții;
- Furtul de subventie APIA prin cereri de plată frauduloase ale terenurilor țăranilor de către terți;
- Obligativitatea întăbulării pământului pentru accesul la subvenții din 2018;
- Obligativitatea amenajamentului pastoral pentru accesul la subvenții;
- Canalizarea apelor de munte de către investițiile hidro ce lasă animalele fără apă în munte;
- Jaful rezultat din defrișarea pădurilor montane ce obligă urșii și lupii să se apropie de sate, atacând gospodăriile;
- Investiițille fotovoltaice și eoliene de pe pajiști ce alungă animalele de pe habitatul lor normal;
- Activitatea de braconaj prin care sunt omorâți câinii din ferme pe motiv că deranjează vânatul;
- Nerecunoașterea statutului juridic și social al meseriei de oier, văcar, porcar etc…;
- Incapacitatea financiară de extindere a fermei datorită speculatorilor români și străini ce acaparează pământ;
- Vârsta inaintată a țăranilor datorită lipsei unui sistem de înlocuire cu tineri;
- Alungarea din țară a copiilor țăranilor;
- Pensie neatractivă de cca. 100 de euro/ lună după o viață în ploaie, vânt și ger;
- Ducerea în derizoriu de către orășeni a noțiunii de țăran;
- Dificultatea de a-și găsi o soție care să vină într-o fermă de animale, datorită penibilității muncii

Ce înseamnă un țăran fără animale în lumea satului?

- Un om dezorientat economic (capacitate redusă de reorientare profesională în mediul rural);
- Un om dezorientat social (iși pierde legăturile sociale structurante din viața lui);
- Un om dezorientat cultural (va prelua orice cultură dominantă);
- Un om dezorientat politic (va alege ceea ce i se cere);
- Un om fără pământ ce se comportă ca o frunză în vânt (în lipsa animalului dispare motivația deținerii pământului);
- Un om fără glie (distrugerea atașamentului față de animal, este echivalat cu ruperea legăturilor cu complexul agrocultural al gliei);
- Un om fără de cunoaștere socio-economică (munca cu animalul presupune o mare diversitate de cunoștințe complexe);
 - Un om fără identitate (vezi generația Sans Terre din Bolivia, Brazilia, Argentina);
- Un om fără viziune (dispare capacitatea de proiecție în timp);
- Un om fără așteptări de la viață (ciclitatea biologică a animalului condiționa calendarul activităților economice);
- Un om debusolat (un om dezechilibrat sufletește și emoțional);
- Un om pesimist (lipsit de perspectivă în viață);
- Un om sărac (material, intelectual, emoțional);
- Un om om trist (transmite o imagine de milă);
- Un om rău (va scoate la suprafață toate frustrările vieții);
 - Un om dispus la compromis (social, economic);
- Un om fără meserie (busolă economică perturbată);
- Un om fără mândrie (pierderea animalului echivalează cu pierderea dreptului de a mai ridica capul din pământ);
- Un om fără pălărie (pălăria ca simbol al stratificării sociale în societatea rurală: recunoașerea socială în lumea văcarilor se face în funcție de înalțimea și simbolurile pălăriei sau clopului- vezi Valea Chioarului);
- Un om fără de chimir (șerpar) ca simbol al stratificării sociale în societatea păstorească: numărul de curele (1-4) arată gradul ierarhic în societatea oierilor, a scris profesorul Avram Fițiu, pe pagina sa

Pro­fesorul Avram Fiţiu a studiat la Fa­cultatea de Ştiinţe Agronomice din Gembloux, Belgia. A fost directorul de cabinet al fostului ministru al agriculturii, Dacian Cioloș. Este doctor în ştiinţe agricole şi laureat al Premiului Academiei Agricole, pentru cartea "Bazele Agri­culturii Ecolo­gice". Este un bun cunoscător al realității crude a satului românesc, iar ceea ce îl preo­cupă în mod deosebit este soarta ţăranilor români.