RUGĂCIUNE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE. Dă-i, Doamne, țăranului prețul corect pentru pâinea pe care a trudit-o. Dă-i, Doamne, ministrului țăranilor, adică lui Petre Daea, un discurs care să nu fie atât de complicat și pe care să-l priceapă tot țăranul. Să nu-i fie rușine ministrului să spună că e țăran. Noi, toți, suntem crescuți din țărani.
Adevărat a înviat! Strigă și țăranul privindu-și grâul cum își caută spicul. Nimeni altcineva nu știe mai bine învierea. De ce să privim doar spre stele la sfintele Paști?! Cum să nu privim cu aceeași minune și țărâna dospitoare?! Cea care dintr-un bob ne întoarce o pâine. Deși, în ziua de azi, nu mai este de ajuns nici pâinea, nici laptele nici mierea. Și totuși prețul luat pe ele, nu mai acoperă demult nici măcar sudoarea țăranilor. În timp ce un miliard de oameni mor de foame în lumea asta largă cât o sămânță de gând. Iar sute de milioane de copii se culcă flămânzi în fiecare seară, visând la o pâine întreagă, ca la o minune.
Pe țăranii noștri îi vom găsi curând doar la muzeu, în ritmul în care ne desăvârșim politicile agricole. Iar liniștea dintre două treceri de coasă va rămâne cumva stăpână pe hora satului. Chiar și bisericile înconjurate de sufletele înaintașilor s-au golit. Oul roșu lăsat pentru o îmbucătură de paște devine o amintire. Lumina încă se poartă până la poartă deși devine din ce în ce mai anonimă. Iar dacă Domnul a ziss: iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă, ar cam fi timpul să încercăm măcar să nu ne mai urâm atât.
Mi-am pus mai multe dorințe în noaptea Învierii. Una dintre ele sună așa: îmi doresc, Doamne, un pic mai multă înțelepciune în rândul celor care trudesc în agricultură. Să-i văd adunați sub stindardul interesului comun. Căutând un reper de care să se agațe împreună, nu o mie de îmbrâncituri. Iar celor care fac legile, aleșii noștri, dă-le Doamne voință celestă peste voința lor politică. Să facă legi clare precum cele 10 porunci ale Tale!
Nu i-am uitat nici pe cârmacii țării. Președintelui, Doamne, dă-i o vedere ca a Ta. Să nu-i mai vadă doar pe românii lui. Iar premierului Grindeanu, Dumnezeule, dă-i puterea să-și exercite puterea așa cum crede că este mai bine țării. Și niciodată invers!
Cât îl privește pe ministrul țăranilor, adică pe Petre Daea, deși a fost botezat la Ștefan Gheorghiu, comunist și nu neagă, dă-i Doamne discursul pe care îl are câteodată când se adresează fermierilor. Adică, un discurs simplu, limpede, coerent. Să nu mai încerce să fie complicat. Propozițiile simple și cuvintele simple ajung mai repede la sufletul și mintea omului. Să fie așa cum l-a dospit pâmântul care l-a dat țăranilor și pe Gheorghe Ionescu Șișești. Să nu-i fie rușine să fie țăran până la moarte! Că țăranii noștrii au dat tot ce are țara asta. Și chiar mai mult, îndrăznesc să spun. Nimeni, niciodată nu poate spune că nu are un țăran, cel puțin, în arborele genealogic. Nici măcar Dumnezeu! Pentru că înainte de a crește acest univers tot un țăran a pus sămânța