CRESCĂTORII ROMÂNI DE OVINE RENUNȚĂ LA TURME! DE CE DISPAR FERMELE DE OVINE!

Scopul acestei analize SWOT a sectorului ovin din țara noastră este de a identifica punctele tari, punctele slabe, ameninţările şi oportunităţile acestuia, în actuala conjunctură socio-economică la nivel naţional şi european, pentru a constata în ce măsură este oportună creșterea ovinelor în ţara noastră.
Analiza SWOT

Puncte tari

1. Condițiile geografice ale României sunt favorabile creşterii ovinelor. Două treimi din relief este alcătuit din dealuri şi munţi şi aproximativ 33% din totalul terenului agricol este păşune;
2. Existenţa zonelor tradiţionale de creştere a oilor, în aceasta ocupaţie fiind angrenată o mare parte a populaţiei din mediul rural, în special în zonele de deal, colinare şi montane;
3. Tendinţa de creştere a efectivului de ovine, ce ne permite locul 3 în U.E. după Marea Britanie și Spania;
4. Efectivul total de ovine al Romaniei se cifra în anul 2017 la 9,9 mil. capete total din care cca. 8,0 mil. capete matcă;
5. Patrimoniul natural reprezintă un capital ecologic important, care contribuie la bunăstarea populaţiei şi creşterea ovinelor, inclusiv a creşterii raselor autohtone;
6. Suprafaţa de păşuni și fânețe din România (cca. 4,3 mil ha) are o capacitate de creştere a cca. 16-18 mil. capete ovine, ceea ce arată că în prezent suntem la cca. 50-65% din gradul de încărcare;
7. România contribuie decisiv la nivelul U.E. la o mai bună utilizare a resurselor naturale şi limitarea degradării biodiversităţii;
8. Creşterea ovinelor în zona montană, care prezintă un mare potenţial ecologic;
9. Existenţa personalului calificat pentru practicarea oieritului în condiţii dificile;
10. Beneficiile aduse de catre oierit pentru mediul inconjurător, cel social şi cel economic.

11. Existența unui număr mare de specialiști în domeniul creșterii ovinelor la nivel național.
12. Rasele locale sunt rase rustice și rezistente la boli, adaptate perfect la condițiile de climă și vegetație specifice țării noastre.
13. Capacítate mare de combinabilitate a raselor locale cu rasele specializate de carne și lapte.

Puncte slabe

1. Lipsa unui program coerent privind lucrările de întreţinere şi ameliorare a păşunilor;
2. Rasele de ovine din România sunt deficitare la toate caracterele care condiţionează calitatea carcasei şi în consecinţă se încadrează în grupa claselor de conformaţie medie R şi O. a U.E.;

3. Lipsa raselor ameliorate pentru producţia de lapte şi a subvenţiei pe litru de lapte predat la procesare (0 lei/l la oaie şi capră), au determinat pe foarte mulţi crescători de oi să renunţe;

4. Interesul slab al fermierilor, dar şi al reprezentanţilor MADR privind activitatea de ameliorare a raselor autohtone în direcţiile cerute de piaţa naţională dar şi a UE;

5. Lipsa unei legislaţii stabile adaptate la oierit şi a programelor prin care să se încurajeze crescătorii să înfiinţeze asociaţii de producători şi de marketing pe filiera de produs;
6. Asocierea crescătorilor de ovine şi caprine la nivel naţional, regional şi judeţean trebuie reorganizată prin apariția asociațiilor pe fiecare rasă în parte și a unei singure federații naționale a crescătorilor de ovine;
7. Cheltuieli mari pentru producerea laptelui şi a cărnii de ovine din cauza productivității reduse din sector;
8. Lipsa investiţiilor, în special în infrastructura de bază;
9. Producţii mici şi valorificarea/desfacerea slabă a producţiilor obţinute.

Ameninţări

1. Exportul de miei de lapte foarte scăzut;
2. Sectorul creşterii ovinelor este tratat în mod nejustificat ca un consumator inutil de fonduri bugetare;
3. Pe termen scurt şi mediu nu se prognozează riscuri majore privind creşterea ovinelor, dacă se respectă normele de calitate;
4. Un risc major îl reprezintă rasele româneşti autohtone, prin degradarea lor biologică şi lipsa de interes privind activitatea de C.O.P. şi respectiv R.G.;
5. Riscul privind dispariţia ocupaţiilor legate de oierit;
6. Abandonarea exploataţiilor; abandonarea zonei montane;
8. Depopularea zonei montane; pierderea identităţii;
10. Pierderea tradiţiilor; concurenţa crescătorilor de oi din celelalte zone;
12. Diferenţa de abordare a instituţiilor statului privind oieritul montan;
13. Lipsa de implicare şi de experienţă în creşterea ovinelor de către tineri.

Oportunităţi

1. Sectorul de creştere a ovinelor este participant activ la dezvoltarea economică şi social naţională, asigură venituri şi locuri de muncă pentru cca. 1 milion de persoane;
2. Piaţa europeană şi mondială este foarte favorabilă pentru brânzeturile de calitate din lapte de oaie şi/sau capră;
3. Dezvoltarea intensivă a sectorului ovin;
4. Perfecţionarea sistemelor de distribuţie a alimentelor;
5. Introducerea noilor tehnologii, aplicarea biotehnologiilor;
6. Ponderea Romaniei poate fi mărită în structura efectivelor şi a producţiilor ovinelor în Europa.
7. Creşterea ovinelor pentru producţia de lapte şi carne, pentru care Romania nu are un plafon limitat în capitolul PAC;
8. În cadrul PAC  (Politica Agricolă Comună) se recunoaşte nevoia urgentă de a se întreprinde acţiuni urgente pentru a asigura un viitor profitabil şi durabil pentru sectorul producţiei de lapte şi carne de ovine în UE;
9. Ameliorarea genetică a efectivelor de ovine şi caprine;
11. Obţinerea de produse atestate (BIO, IGP, DOC, STG şi Zona Montană) şi valorificarea adecvată a acestora;
13. Valorificarea păşunilor montane (cu potenţial ecologic);
14. Implicarea autoritaţilor statului în politicile de creşterea a ovinelor.