COOPERATIVA „interesul național al FERMIERILOR”

Așa se face că și cea mai mică asociație a fermierilor din Românica are pretenții de federația tuturor federațiilor. De aici și megagiganticele orgolii ale tuturor „uriașilor” naționali. Poate că exagerez un pic dar sintagma de național nu ar trebui să apară la asociațiile care nu au membrii în măcar jumătate din județele acestei țărișoare. Am obosit să mai visez la organizații serioase în care membrii vin să cotizeze pentru bunul mers al măgăoaiei (a se citi după bunul plac al fiecăruia).

Dar nici subvențiile acordate de minister nu sunt benefice procesului de organizare a așa numitei lupte de clasă. Chiar dacă, cel puțin la capitolul intenție, subvențiile vor să înlesnească prezența acestor organizații în forumurile europene de lobby instituțional. Dar, scuzați-mi atitudinea băgăcioasă, cum vor fi priviți reprezentanții celor care vin la Copa-Cogeca, sau aiurea, cu cotizațiile plătite de stat?! Apoi, dacă numărăm un pic, sunt peste 10.000 de fermieri români care fac afaceri de milioane. Dacă o federație ar reuși să-i adune cumva prin seriozitate și perspectivă, o cotizație de 100 euro / exploatație /an (mai puțin decât o șampanie la un club de fițe din Mamaia) ar aduce un buget îndestulător pentru o funcționare la standarde europene (că tot folosim peste tot standardele UE). Apoi o asemenea federație ar reuși să atragă sponsorizări generoase de la multinaționale. Fonduri care ar putea fi folosite pentru programe de educare și creștere a fermierilor mici și mijlocii pe care i-ar atrage ușor spre asociere. Așa s-ar mai aduna circa 10.000 de structuri asociative în câțiva ani. Fiecare capabilă să plătească o amărâtă cotizație de 100 de euro. Oricum, la câte milioane de euro se pierd din cauză că fermierii nu au o forță de negociere nici națională (aici e pe cine se iubește mai bine cu structurile) dar nici europeană, ce mai contează câțiva euroi acolo.

Așteptând ca politicul să achite facturile de reprezentare la nivel european nu faceți altceva decât de a vă considera incapabili de a lupta. Mai pe românește, un pic lipsiți de vlagă. Orice structură care nu reușește să se suțină din cotizațiile membrilor nu e viabilă. E nevoie de un sediu, de un director, de un jurist, de o secretară, de un fax, de o bomboană cu fistic și de un comunicator profesionist. Toate acestea costă o spinare de bănuți, dar ar asigura structura cu inițiative corecte și la subiect. Fapt ce ar atrage, cu o forță de nebănuit, adepți și membri dispuși să plătească pentru a face parte din aceste structuri.
Pe când noi credem că e de ajuns să zbierăm la televizor într-o emisiune urmărită de maxim o mie de privitori, majoritatea paraleli cu fenomenul. Sau să postați pe vreun site o comunicare schioapă și să așteptați 10 like-uri și un comentariu de susținere. Eventual de la unul care este parte din paranghelie.

Văd crescând APPR – ul care vine cu programe interesante pentru membrii lor. Cu poziții calculate și studii de impact. Cum văd LAPAR – ul pierzând teren. Pro Agro are un lider tânăr și pregătit. Poate prea pregătit pentru ceea ce așteaptă fermierii. FCBR se confundă cu liderul iar la oieri sunt mai multe asociații și federații decât fermieri (era să spun mai mult decât oi). Apicultorii sunt împărțiți cumva inegal, dar măcar sunt doar 2 asociații importante. Iar apicultori sunt mulți și cu dare de mână. Nu mai vorbesc că sunt și destul de fanatici, precum pasiunea lor pentru albine. De ce nu-i atrage nimeni alături?!
Scriind aceste rânduri îmi dau seama de ce se pun atâtea piedici pentru înființarea camerelor agricole.