CIOBANII ROMÂNI ERAU STĂPÂNII MUNTELUI și NU TRĂIAU DIN SUBVENȚII! PE UN POD CU LÂNĂ CUMPĂRAI O CASĂ!

S-a reorientat complet sistemul din România pe subvenții, în loc să fie construit pe o abordare strict economică. Adică, oierul să vândă carne, să vândă brânză, să vândă lână, să vândă alte subproduse legate de oierit, de la lanolină până la fertilizanți pe care îi creează, din păcate, astăzi, aceste elemente nu le mai avem în economia țăranului, oierului. El și-a concentrat mare parte din efortul lui pe ceea ce se numește subvenție. De unde și efecte perverse, pentru că în momentul în care crești oi doar pentru a avea subvenție și nu pentru a produce resurse financiare din alte activități de natură economică înseamnă că de aici vin o serie de consecințe negative asupra vieții lui.

În acest moment, oierul în loc să mulgă oile, foarte mulți oieri din România, oieri de Sibiu, oieri de Brașov care în toată istoria au muls oaia pentru brânză, astăzi nu mai mulg. Vând mielul pe picior, de regulă, pe filiere arabe-turcești, la un preț, de regulă, foarte scăzut. Dar nu are relevanță pentru că venitul lui este construit din subvenție, nu este construit din vânzarea de carne sau de brânză. Asta ar fi, să zicem, prima consecință nefastă, zic eu, a acestei subvenții care, din oameni harnici cândva, în istorie, unii dintre ei au devenit extrem de comozi, spune prof. univ. Avram Fițiu, profesor la USAMV Cluj și subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii, într-un reportaj realizat de Trinitas TV.

Ciobanii români erau altădată stăpânii munților. Plecau în transhumanță din luna mai și coborau cu oile din munte în luna octombrie. Acum și anotimpurile s-au dat peste cap, iar în România dacă mai sunt 10 familii de oieri, cu tradiții vechi în creșterea ovinelor, care mai fac transhumanță, iar muntele e stăpânit în multe locuri de băieții deștepți care au simțit imediat profitul pe care-l aduc subvențiile de câteva sute de euro pe hectarul de pajiște montană.

În munte, o funcție importantă a oierului a fost straja, de aia și foarte multe sate în România și în Balcani, în Carpații păduroși până-n Polonia, pe unde eu merg destul de frecvent, sunt sate care vin de la această funcție pe care el a avut-o în istorie. El, având vreme, păzindu-și oile, având vreme multă în timpul zilei, putea să fie un bun observator a ce se întâmplă în munte. Asta înseamnă că în munte nu se tăia lemnul cum se întâmplă astăzi încât muntele să fie tăiat, în mod anarhic, de către unii și de către alții, pentru că oierul avea parte din muntele respectiv.

Asta înseamnă că era proprietar al muntelui, era membru al unui composesorat, era stăpânul muntelui, și nu era un stăpân individual, era într-o formă asociativă numită composesorat. Asta înseamnă că 10, 100, 1000 de țărani dintr-un sat erau stăpâni pe un munte de, să zicem, 1.000 de hectare. Oierul nu a făcut doar brânză. În toată istoria lui a avut o multitudine de funcții, aș merge până la oierul filantrop, ca să-i dau și altă dimensiune, explică prof.univ. Fițiu.

S-a terminat cu ciobănitul și cu oile. Nu mai sunt. Deci, tineretul în ziua de astăzi nu mai vine. Nu mai rentează. La asta ne bucurăm și noi, la mielușeii ăia pe care-i vindem, dar dăm de samsari de ăștia și ne dă mai nimic, spune un crescător de ovine din județul Mureș, intervievat de Trinitas TV.

Oaia, la ora aceasta, este falimentară. Nu poți să crești o oaie cu o subvenție de 24 de lei. Tratamentele sunt foarte grele, lâna nu are nicio valoare. Am tuns 2000 și ceva de oi, lâna am aruncat-o. Pieile, de asemenea, se aruncă. Când pe vremea comuniștilor, totul se valorifica absolut la un preț extraordinar. Vă dau un exemplu, părinții mei au avut un pod de lână și au cumpărat o casă cu un pod de lână. Acum, lâna o îngropăm, este dezamăgit un crescător de ovine din Bran, județul Brașov, care are stâna la 1.800 metri altitudine în Munții Bucegi.  

Profesorul Avram Fițiu, subsecretar de stat MADR, spune că în timp ce oierii din alte țări vând kilogramul de brânză cu 10 euro, un preț corect, ciobanii din România îl vând la jumătate de preț, 5 euro. Strategia de marketing este absentă în oieritul din România. Oierii polonezi, de exemplu, imprimă pe calupul de  brânză motive împrumutate de pe costumele populare vechi. Oierii noștri nu au strategie de marketing și au renunțat și la instrumentele muzicale care-i făceau altădată cunoscuți, fluierul și cimpoiul.
Și totuși, străinii care dau de gustul brânzei românești, o apreciază la justa ei valoare.

La noi este cred că cea mai bună brânză din Europa. Vin străini din Germania, din Olanda, din Belgia, din Franța, care cumpără cu bani grei brânză de la noi. La noi încă se încheagă laptele cu cheag făcut din rânză de vițel sau de miei. Este un produs foarte curat, foarte natural și foarte sănătos, spune protoiereul Gheorghe Colțea din Bran Zărnești.

VIDEO REPORTAJUL REALIZAT DE TRINITAS TV.