CE-O SĂ FACI, ȚARĂ ROMÂNEASCĂ, DACĂ TREBUIE SĂ ÎNCHIZI GRANIȚELE ȘI SĂ APROVIZIONEZI LOCAL?!

Micul fermier....La asta mă gândesc, văzând cum ia lumea cu asalt supermarket-ul. Ai mei sunt oameni gospodari. Tata lucrează vreo 15 hectare iar pe lângă casă, anual, țin vreo 10 porci si vreo 100 și ceva de găini, producție proprie, cu scroafe si incubatoare pe inventar.

Avem acasă la Cojocna (județul Cluj n.r.) găini, purcei, cartofi și alte rădăcinoase în pivniță, cămara plină cu murături, dulcețuri, miere, făină și alte cele. Vreo 9-10 ouă strânge mama pe zi, iar laptele vine o dată pe săptămână din vecini. În congelator, avem ceva brânzeturi pe lângă carnea rămasă din porcul de Crăciun, iar slănina stă cuminte si ne mai strâmbăm la ea, că miroase prea puternic a afumat.

Mai avem si vin și țuică si va spun...Nu face Mona (spirt n.r.), ce face pruna. Dacă ne țin ăștia mult în casă, ne trece depresia!
Micul fermier mai are o vinere... Ba nu mai vor sa-l lase sa creasca porci, ba vreau sa-i impoziteze ouăle.  În condiții de carantină, cum e acum în Italia, dacă n-ar avea pe lângă casă, omul de la țară ar face foamea. Ce ai face atunci pentru a-l proteja, Stat român? Micule fermier, te-ai lăsa la mila lui?

Ce-o să faci, Țară Românească, dacă trebuie să închizi granițele și să aprovizionezi local? N-ai știi nici măcar unde să cauți, atât de mult i-ai ignorat!

Dragii mei, în vremurile astea tulburi, adevărații bogați sunt la țară.
Politicieni îngâmfați care împărțiți pomeni electorale, mergeți acum voi la țară și cereți un pic de făină și-un borcan de miere, să aveți de-o pită și un ceai, pune degeteul pe o rană deschisă Anca Marcu, din județul Cluj, Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic.

Anca Marcu muncește din zori și până-n seară. Știți cu toții câtă trudă e ca să dea pământul roade. Agricultura e cu risc, sunt luni în care se trage linia și totalul e zero. Chiar dacă ar fi putut, în lunile în care totul e pe zero, să ia marfă din altă țară, varză, legume, și să o vândă, Anca Marcu spune că nu ar face asta pentru că ar însemna să-și fure singură căciula.

La Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic, anul se termină întotdeauna la fel cum începe; cu o super recesiune! Cam 3 luni pe an, ianuarie, februarie si martie ( uneori chiar parte din decembrie) nu vindem, aproape nimic. Avem luni pe 0, sau altele cu vânzări de 20-30 000 de RON, care pe noi ,,ne pun în cap" anual. Ne-am obișnuit, pentru că nu avem soluții. Sezonalitatea, mama natură, ne pune pe liber. Eu profit de aceasta perioadă pentru a face planificări pentru sezonul următor, imi iau concediu, pun ordine în hârtii, pregătesc cele necesare certificării si altor proiecte.

Singura opțiune pe care am găsit-o pentru a reduce efectele întreruperii activității de vanzare, a fost sa cumpărăm marfa din străinătate și să ne facem bișnițari. Am decis să ne vedem de treaba si sa nu ne furăm căciula singuri, deși nu demult, cand am mers să,,negociem" chiria spațiului la Agro Transilvania, de la dom' director Sabo, am aflat ca facem speculă cu varză din Macedonia, ca dânșii ,,nu sunt orbi" , ne-au văzut. Atâta pită caldă sa mai mănânce domnul, câtă marfă din import am vândut noi, își varsă năduful strașnica fermieriță.

Țară, Țară, întoarceți fața spre țărani!

sursa foto text: facebook personal