ARE MÂINILE CRĂPATE, SPATELE PRAF ȘI FACE NAVETA DE LA OLT LA CLUJ CU LEGUME!

De vreo două săptămâni, Ilie ma bate la cap sa merg la Olt, sa facem o cooperativă, sa vândă el si familia lui, marfa cum vindem noi.

Ilie vine la Cluj din două în două zile, când nu vine el, vine feciorul, întâi cu varză, acum cu roșii, mai târziu cu dovlecel, ardei, vânătă si alte câte, produse de el pe cele 3 hectare de solar si tot atâtea în câmp, sau cumpărate de la alții, sa nu vina cu duba jumate goală pân' la Cluj. E din neamul rudarilor, oameni mai negriciosi la înfățișare, harnici si pricepuți, dar care jura ca nu sunt țigani, de parcă ar fi o rușine...
,,Mă vezi matale așa mai negru..." se repeta în conversație ca un ecou, de cel putin 2-3 ori, si ma asigura ca ei se trag din dacii liberi.

Imi place sa-i întreb de toate, ca să-i înteleg mai bine. Vreme are, până se vând atâta amar de bax-uri de banane, pline de roșii, c-a umplut ochi duba, iar eu astept niște marfă și, la cum povestește Ilie, sper sa întârzie un pic...
,,Anca...îmi zice....noi până n-am venit la Cluj, n-am știut ce-i cafeaua, iti jur. Veneam aici cu trenu, cu câteva lăzi de roșii fiecare, de n-apucai sa le dai jos si mai fugeam si dupa tren, iar la gara ne așteptau cu căruțele. Mergeam în Piața abator, scoteam roșiile crăpate si le dădeam gratis la cate-o femeie mai în vârstă. Ne mulțumea si ne-aducea o cafea. Anca, la noi e c-an filmu' ăla... Las fierbinți, mă crezi? "

Cand a venit necazul asta cu boala, au stat cuminți în casă o vreme. Apoi a trebuit să vină la Cluj. Nicăieri altundeva nu vinde ca aici. Il cunoaste lumea de atâția ani, stiu clientii ca are marfă bună si-l caută.

Are coloana praf. Abia urca scarile spre biroul meu... L-a prins un necaz o dată aici la Cluj, a mers la spital si l-au ținut cateva zile. Nu mai văzuse așa curățenie...

Ii amintesc ca noi votăm altfel si chiar si la noi, se poate si mai bine.
,,Nu e...Anca! Neamul ăsta românesc nu-i așa de bun! Voi v-ati mestecat cu ungurii, de-aia..."
Ilie mai stă o oră sa doarmă în dubă după ce termină roșiile, ca e drumul lung. De îndată ce poate sa o încarce din nou, pornește înapoi, în ,,Europa", cum îi zice el Clujului.
,,Hai la noi - insistă- hai sa vezi matale acolo muncă si fa-ne o cooperativă sa fim si noi oameni"
,, Pai io-s bolundă sa fac naveta, Ilie?"
,, Da ce?... Eu nu tot navetă fac? Hai vezi de împacă matale capra, varza si lupul..."
Mi-e clar cine-i varza în povestea asta nu stiu cine-i varza si lupul, dar stiu ca cei ca Ilie, nu sunt si n-au fost vreodată reprezentați. Vocea lor se aude doar prin piață și pe câmp, iar pe-acolo nu prea trec politicienii.

Ilie nu stie ca o cooperativă nu se naște cand îi faci statut si act constitutiv. Astea i le pot pregăti,, ca la carte" intr-o după amiază cu ploaie ca cea de azi ... Cooperativa se naște cand esti de acord sa pui varză în sac la 10 kile, când ,,plouă de sus", dar tu ai comanda de onorat, așa că-ți tragi pe tine o pelerină ( sau un sac de gunoi mai mare) si-i dai înainte, când în Piața pretul e mai bun dar tu livrezi tot, fără să socotești cat ai fi câștigat în plus în acele zile, când nu-ti ajung banii de dat la zilieri că plata se face dupa cum încasează cooperativa, când lasi tot si fugi la Dezmir ca a venit un camion de lăzi si trebuie descărcat, sau a nins peste recoltă si-ti îngheață mâinile crăpate de muncă, dar trebuie să o scoti de sub zăpadă azi, ca azi apari tu pe planificare. Te cheamă Ionel si nu-l suporți pe Georgel, dar trebuie sa-l asculți tăcut, ca are același drept sa vorbească, chiar dacă spune uneori prostii, te suna de la birou ca e promoție la conopidă si tre s-o dai mai ieftin că pe spatele tău s-au facut întotdeauna promoțiile și s-au facut destule....

Poate si Ilie să aiba cooperativă si merită, doar ca trebuie sa si-o faca singur, el cu ai lui, si sa nu-i spună nimeni cat de lung e drumul si ce-l asteaptă. Cand s-o obisnui Ilie sa doarma noptile acasă, cu Paulina lui, o sa vina mai rar în Europa, sau poate doar cu alta treabă.... A scris astăzi Anca Marcu, pe pagina ei Facebook, povestea lui Ilie.