LECȚIE DE VIAȚĂ. Are 82 de ani, dar vârsta e doar un număr pentru acest crescător român de vaci, doar un bagaj în care a înghesuit experiență de viață, o avere de trăiri și întâmplări. Nu pare apăsat de ani și nu se gândește să se odihnească. E preocupat, mai degrabă, de grija pentru ferma lui în care sunt, la acest moment, 20 de vaci.
Telefonul pe care l-am primit ieri de la Ion Bătineanu m-a scos din ritmul nebun al ultimelor zile în care munca mea de știrist începe la 5 dimineața și se încheie în miez de noapte. Ion Bătineanu m-a impresionat cu lecția lui de viață. Are o fermă de 20 de vaci de lapte în localitatea Balș, județul Olt. A creat o întreprindere familială (IF), se ocupă și de cultivarea pământului, iar laptele îl livra la o fabrică de produse lactate din Râmnicu Vâlcea. Când am răspuns apelului, m-a întrebat cu grijă dacă nu-mi risipește timpul prețios. Politețea, respectul, vorbele lui frumoase m-au determinat să-mi iau o pauză de la avalanșa de știri, iar discuția cu acest fermier m-a plasat imediat într-o zonă unde există normalitate, unde viața curge în matca ei. Cu ritualurile țăranilor care implică grija pentru animale, pentru pământ, pentru supraviețuire.
Am rămas singur de mai mult timp, dar nu renunț la văcuțe. Am acum 20 de vaci. Mi-a spus fiul meu: tată, ține-le până ies la pensie, că nu se știe. Am și un nepot și, știți cum e, m-am gândit că asta e moștenirea pe care le-o las. Cum să le vând moștenirea?! Trebuie să las ceva în urmă mea pentru fiul și nepotul meu, mi-a spus Ion Bătineanu.
Ion Bătineanu livra toată producția de lapte la o fabrică din Râmnicu Vâlcea.
Am făcut contract cu fabrica. Veneau de la ei cu cisterna și ridicau laptele. Îmi plăteau undeva sub un leu pe litrul de lapte, dar mi-a convenit pentru că erau serioși, veneau la mine la fermă, ridicau laptele și-mi achitau de fiecare dată. La un moment dat, le-am spus să nu-mi mai achite la fiecare transport, să se strângă bănuții acolo și să-i iau o dată sau de două ori pe an. Omul nostru ești, au fost bucuroși cei de la fabrică. Așa am făcut, am lăsat banii acolo. Și ce să vedeți? S-a întâmplat necazul. Fabrica a dat faliment. Nu intru în prea multe amănunte despre cum a dat faliment, au avut ceva înțelegere cu un cetățean italian și de acolo li s-a tras.
Banii mei, pe laptele livrat, erau la ei. Dar au fost corecți. M-au chemat și mi-au spus să-mi aleg produse lactate sau animale în schimbul banilor. Cu brânză, unt sau alte produse, ce să fi făcut? Nu aveam unde să le vând. Pentru că ei aveau acolo o fermă cu animale, porci, vaci, mi-am ales animale și le-am adus acasă în două camioane, doi porci, patru vaci. Mi-a părut rău tare de toți din fabrică. Mare păcat că au dat faliment. Pentru mine, au fost cei mai frumoși și minunați 6 ani pe care i-am trăit. Atât am colaborat cu această fabrică, 6 ani, mi-a povestit crescătorul de vaci.
Pentru că a avut contract de livrare a laptelui cu fabrica, Ion Bătineanu a aflat, dintr-un articol scris de mine, că poate să solicite la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) ajutorul național tranzitoriu pentru tona de lapte comercializată. A văzut datele de referință pentru acest ajutor APIA, publicate de noi, și m-a rugat să-i spun de ce acte are nevoie pentru APIA. Ion Bătineanu este abonat la REVISTA FERMA. În revistă a citit despre datele de referință. Pentru că acest brav fermier, un exemplu de viață, nu are acces la Internet, răspunsul meu adresat chiar lui Ion Bătineanu, cu toate documentele necesare pentru APIA, va fi publicat în REVISTA FERMA.
foto cu caracter general