SCZ – ul şi COP – ul, fără testarea de tauri, sunt ca nunţile fără lăutari

Pentru prima dată, la Adunarea Generală a Asociaţiei Generale a Crescătorilor de Taurine din România, am văzut un ministru hotărât să pună un opaiţ în negura din amelioarare şi controlul performanţelor. Nu ştiu cât sprijin politic va avea în această încercare de a scoate la suprafaţă ceea ce este bun în sistem şi de a înlătura, încetul cu încetul, balastul. Un balast din ce în ce mai greu şi urât mirositor. Conducătorii de RG, care sunt şi reprezentanţi ai fermierilor în relaţia cu oficialităţile, fac compromisuri pentru ca onor clienţii lor să fie mulţumiţi şi cu chimirul gros. Toţi vor spune că nu e aşa, dar eu am văzut de multe ori vaci cu COP şi înscrise la SCZ de ziceam că sunt mâţe. Nu aveau decât culoarea rasei specificate pe paşaport. Şi aceea destul de ternă. Cum am văzut şi ferme cu animale rupte parcă din paginile revistelor de specialitate din vest. De curând am văzut asemenea văcuţe, pot spune fericite, la Ferma Unu din Finţeşti, a lui Viorel Macovei, cel care a fost câţiva ani imaginea Danone. Deci şi în zootehnie suntem la extreme, dar fiecare vrea să sugă la ţâţa SCZ.

Unii, respinşi (poate corect, poate nu) spuneau că această subvenţie este pentru şmecheri. Ceea ce e în parte adevărat şi dacă prin şmecher înţelegem fermierul care s-a învârtit cu îndemânare şi are acum genetică de top dar şi atunci când acesta are un lipici special cu asociaţia care îi măsoară vacile. Şmecherii buni şi şmecheri nebuni. Cei care vor să fie văcari cel puţin o viaţă vor face mai mult decât atât, vor folosi acest sprijin cuplat să ridice şi mai sus ştacheta profitabilităţii. De aceea e bine de făcut COP „pe bune”, pentru ridicare reală a potenţialului.
Iar acum, la aproape 30 de ani de când s-a renunţat la testarea taurilor pentru reproducţie, asociaţile care deţin RG ar trebui să reînceapă testările. AGCTR a trimis în 2015 la Semtest Craiova trei tăuraşi pentru un început. Anul trecut au mai trimis 5 tăraşi în testare. E un timid început dar măcar vom avea din nou părinţi născuţi în România pentru o mână de vaci.

Cât despre rase specific româneşti ce Doamne-iartă-mă să mai spun?! BNR sau Bălţată Românească mai avem doar în poze şi poate în staţiunile care mai respiră în ciuda tuturor!
Acum 80 de ani, conform Enciclopediei Române gândită şi editată de Dimitrie Gusti, în volumul trei „Economia naţională. Cadre şi producţia”, atestă că existau „47 de sindicate de crescători, dintre care cele mai frecvente sunt cele care se îngrijesc de îmbunătăţirea taurilor, numărul lor ridicându-se la 27. (….) Aproape 4/5 dintre acestea privesc rasa Simmental (…) din cincimea rămasă se disting sindicatele de crescători din Poiana Mare (Dolj), pentru rasa locală de stepă, iar din Cisnădie (Sibiu) pentru rasa Pinzgău, şi, în sfârşit, sindicatul din comuna Poştal (Cetatea Albă) pentru rasa roşie din Sudul Basarabie” (Roşia de Dobrogea cum o cunoaştem acum). Semn că atunci statul se implica în ameliorarea raselor. Cu tauri comunali! Chiar şi comuniştii au păstrat bicul satului.

Doar politicenii ăştia, de tip nou, îşi bagă ceva în amelioarea de la ţară. Doar, doar or veni multinaţionalele şi la Cuca Măcăi să aducă tauri pe ţeavă.
Şi uite aşa, România a rămas descoperită pe genetică nu numai la vaci ci cam peste toată agricultura. Noroc că oamenii se înmulţesc încă natural. Fără monte controlate şi fără SCU (sprijin cuplat în umanitate). Pentru că atunci nimeni nu ar mai însămânţa femeile de rasă cu spermă de netoţi!