Micul crescător de vaci, cu 1-2 capete în gospodărie, este pus în situaţia de a nu-şi mai putea vinde pe piaţa liberă laptele pe care-l produce din cauză că nu are condiţii şi mijloace adecvate pentru a obţine un lapte conform standardelor europene de sănătate.
Astfel este constrâns să-şi vândă vacile şi, în consecinţă, să se lipsească de principala lui sursă de venit. Ce-i rămâne de făcut? Eu le propun crescătorilor aflaţi în această situaţie să păstreze vacile pe care le deţin în prezent, dar să nu mai producă „lapte marfă”, ci doar carne „în viu”, deoarece sunt convins să sistemul de producere a cărnii de vită poate aduce venituri apropiate de cele obţinute din producţia de lapte.
Conversia la ferma de carne
Aceasta ar însemna ca viţelul pe care-l obţine în fiecare an, până la vârsta de un an, să fie hrănit atât cu furaj vegetal, cât şi cu întreaga cantitate de lapte pe care o produce vaca în acel interval. În felul acesta viţelul va avea o creştere mai viguroasă, va căpăta un aspect comercial mai atrăgător şi va atinge greutatea de 400 kg la un an, deci va fi vândut mult mai devreme decât viţelul pe care l-ar creşte cu alimentaţia „clasică”.
O asemenea alternativă trebuie să fie explicată şi susţinută cu argumente ştiinţifice. De aceea, în articolul de faţă îmi voi susţine opinia plecând de la un mic calcul al cheltuielilor şi veniturilor pe care le poate obţine micul agricultor în ambele variante de activitate: în cazul producerii „laptelui marfă” pentru piaţă, pe de o parte, şi în situaţia în care va utiliza laptele produs ca furaj pentru a-l transforma în carne, pe de altă parte.
Pe larg despre raţionamentul care ne duce la concluzia că alternativa pe care o propun este una fezabilă citiţi în revista Ferma, ediţia 1-14 februarie!