Porcii care sunt crescuţi în scop comercial în Europa au o componentă importantă de gene provenită de la speciile din Asia.
În ultimul număr al revistei de ştiinţă Nature Communications, cercetătorii universităţii Wageningen din Olanda susţin cu date concrete că diversitatea genetică în rândul populaţiei de suine care deservesc sectorul comercial este mai mare decât în cazul porcilor sălbatici.
„Porcul domestic pe care îl ştim noi astăzi este strămoşul mistreţilor din Europa şi Asia, şi este rezultatul unei evoluţii care a început în urmă cu aproximativ zece mii de ani. Domesticirea raselor s-a realizat independent, de aceea porcii europeni au caracteristici şi aspect diferite faţă de cei asiatici. Cu toate acestea, porcii comerciali din zilele noastre care trăiesc pe continentul european conţin secvenţe de ADN comune porcilor asiatici”, se arată în lucrarea publicată de cercetătorii olandezi.
Mai mult decât atât, reprezentanţii universităţii Wageningen au constatat că diferite părţi ale genomului porcilor din comerţ sunt mai apropiate raselor din China decât mistreţului european. „La prima vedere, pare surprinzător, deoarece porcii din Asia şi Europa au fost domesticiţi în mod independent şi, prin urmare, nu ne-am aştepta să existe urme de ADN comune”, susţine profesorul Martien Groenen, sub a cărui coordonare s-a desfăşurat această cercetare.
Explicaţia face trimitere la sfârşitul secolului al 18-lea şi începutul celui de-al 19-lea, când în timpul revoluţiei industriale din Marea Britanie a crescut foarte mult cererea pentru consumul de carne de porc, iar britanicii s-au orientat spre piaţa asiatică. „Pentru că, la vremea respectivă, porcii chinezi erau mult mai fertili şi mai graşi decât cei din Europa, crescătorii au importat un număr mare de animale, după care au fost realizate hibridări între cele două rase”, afirmă cercetătorii olandezi.
Diversitatea genetică mai mare în rândul raselor de porci comerciali este, prin urmare, rezultatul încrucişării dintre porcul chinez şi cel european de acum aproape 200 de ani. De exemplu, scroafele care prezintă versiunea asiatică a genei AHR sunt mult mai productive comparativ cu cele care au moştenirea genetică europeană.