OIER: AVEM SUBVENȚII! NU AVEM PE CINE SĂ ANGAJĂM! UN CIOBAN NU VREA SĂ VINĂ LA OI!

Cred că e o problemă la nivel național, o problemă economică. Toate domeniile se confruntă cu lipsa forței de muncă. De agricultură nu mai vorbim, aici e foarte greu să găsești pe cineva să te ajute să duci baloți, să te ajute la întors o brazdă de fân de acolo de unde nu poți să intervii cu utilajele și ici nu are rost să mai vorbim că e greu sau aproape imposibil să găsești pe cineva să vină să îngrijească de animale.

Este sprijinul, dar pe cine angajăm?! Numai așa că ne angajăm noi între noi ca să beneficiem de sprijin și să consumăm banii, dacă tot sunt puși la dispoziție. Dar altă soluție nu este pentru că nu există ofertă de forță de muncă pe piață în momentul actual.
Nu găsești un cioban care să vrea să vină la oi. Că nu știe, nu e o problemă dacă are dorința și bunăvoința de a învăța, are de la cine, are cum și avem răbdare cu ei să-i învățăm. Necazul e că nu mai avem pe cine învăța.

Nu mai există acea bunăvoință de a încerca să faci ceva. S-au învățat oamenii să stea, e mai bine dacă stau și cheltuie de unde cheltuie, din puținul ăla de ajutor social sau de unde au câte un venit periodic sau deloc, decât să vină să muncească. Munca e grea, a declarat crescătorul de ovine Pavel Iovăneasă (în foto), Valea Dâljii, județul Hunedoara, președinte al Asociației Oierilor de Munte Retezatul Hațeg, pentru emisiunea Satul hunedorean.

Potrivit Legii 336/2018, care are de săptămâna trecută norme de aplicare, angajatorul fermier care face dovada angajării a doi tineri beneficiază timp de 12 luni de următorul sprijin financiar lunar, pentru fiecare persoană angajată:

- 1.000 de lei pentru persoanele cu studii superioare de specialitate în domeniul agricol, acvacultură și/sau industrie alimentară;
- 750 de lei pentru persoanele cu studii medii de specialitate, precum și cursuri de formare profesională de scurtă durată în domeniul agricol;
- 500 de lei pentru persoanele fără studii.

Crescătorul de oi din Hunedoara mai spune că tradiția oieritului este amenințată cu dispariția. Mai sunt câțiva oieri care se încăpățânează să o ducă mai departe, deși politicile agricole și deciziile politice bulversează fermierii în loc să-i ajute.

Simțim că nu mai facem față, că ne lasă puterile. Și membrii din familie îmbătrânesc și nu mai pot să ne ajute și din ce în ce mai mult ne punem întrebarea: până când și până unde? Și mi-e frică că în momentul ăla în care spunem stop, și facem altceva, e foarte aproape. Cu durere o spun, dar asta e situația.

Decidenții (politici n.r.) își doresc ca oieritul să dispară ca ocupație și noi ca nație. Toată lumea e bulversată de politicile care sunt, pe termen scurt și mediu, totuși, mai sunt nebuni care speră și se încăpățânează să ducă mai departe această tradiție (oieritul n.r.). Nu se știe dacă încăpățânarea noastră nu se va manifesta din nou, cât de curând, în fața Palatului Parlamentului, avertizează supărat oierul.