CIOBAN SUPĂRAT: NOI, ĂȘTIA MICI, ORI DISPĂREM, ORI ȚINEM OILE DE DRAGUL LOR!

Crescătorul de ovine Ninu Farcaș a povestit la emisiunea Satul hunedorean că a prins drag de oi de când era copil, de când a schimbat o capră pe o oaie. Din păcate, acum nu are cu cine să lucreze, păstori buni nu se mai găsesc și vor să lucreze doar pe salarii mari.

Am avut o capră și am dat-o la schimb pe o oaie. Cu frate-meu, care era la școală, ne-am pus la oi. Părinții noștri habar nu aveau de oi. O venit o dată maică-mea la mine la munte, la oi și o început să plângă când o văzut cum stăm. Am lucrat și pe la mină, am luat Ordonanța și am venit și m-am apucat din nou de oi. E greu cu mâna de lucru. Cât le-ai da și ce le-ai face, nu ai pe cine să chemi. Chiar azi dimineață ne pomenirăm că nu avem cu cine mulge oile. M-am rugat de o vecină, spune Ninu Farcaș, oier Râu Mic, Hunedoara, pentru Satul hunedorean.

Crescătorul a văzut cum e pe la alții, prin Franța, Italia. Ciobanii sunt organizați și nu așteaptă totul de la instituțiile statului.

Io am fost în schimb de experiență prin Franța și-i altă treabă. Toată lumea știe unde vinde produsul. Noi mergem sâmbătă în Vulcan să vindem brânza, dacă vinde, vinde, dacă nu, vine cu marfa înapoi. Cumperi mâncare, cumperi una-alta, te-ai ales cu nimic, spune oierul.  

Ciobanul a reușit să obțină sprijin pentru instalare tineri fermieri. Pe vremea când el a cerut banii, sprijinul maxim era 25.000 de euro, nerambursabili. Ninu Fărcaș a obținut 15.000 de euro. În acest execițiu financiar, 2014-2020, sprijinul pentru tineri fermieri este de maxim 50.000 de euro, nerambursabili, și va fi dublat în următoarea politică agricolă comună la 100.000 de euro.

Aș mai încerca să iau sprijin, că am copilul clasa a 12 a și-i place la oi, de miele. Dar nu știm ce să facem cu ziua de mâine. Ce să putem face ca să fim bazați. Mieii i-am dat fără bani în mână și am bani de recuperat. Că mi-o fost frică că rămân cu ei. Am oprit 50 de miale să le întineresc, mai am miei cruzi, dar nu știu cui să-i dau. Dacă aș ști prețul, am atâția, prețul e atât, să-mi fac o socoteală. Noi nu ne putem baza pe ziua de mâine. Am berbeci foarte frumoși, dar ăștia nu mai îs buni. Trebuie să dau 25 de milioane de lei pe unul cu origine. Programele de ajutor făcute îs foarte bune. Dar io trebuie să fac vânzare ca să-mi dea banii. Și unde vând? Și atunci fiecare se descurcă cum poate.

Subvențiile îs cum îs, care au cu un milion-două de lei la hectar, ăia se merită, noi care plătim 9 milioane de lei  chirie pe hectarul de pășune, nu mai rămânem nici de acolo cu nimic, mai spune ciobanul.

Și cum la omul sărac, nici boii nu-i trag, vremea i-a dat peste cap pășunea și culturile de porumb. Când nu-i ploaie, nu suntem mulțumiți, când îi ploaie, e prea multă. Nicicum nu e bine.

Crescătorul a stat 2 ani în Italia și spune că oierii de acolo au altă viziune, altă mentalitate, toată lumea știe pentru ce lucră și pentru ce ține oi. Țara ca a noastră nu se există și nu facem nimic.  Avem zone foarte frumoase, din păcate, nu știu ce o mai fi cu ele, or rămâne pustii, spune el. Ninu Farcaș crede că crescătorii mici de ovine nu au șansa să devină profitabili. Noi ăștia mici o să ținem oile de dragul lor! Spune el. Sau o dispară oierii mici și fără putere financiară dacă crescătorii de ovine nu se unesc.