„Boala limbii albastre” produce o morbiditate crescută şi o mortalitate variabilă a animalelor, cu pierderi economice importante prin restricţiile privind circulaţia animalelor şi costul măsurilor de prevenire, de diagnostic şi de combatere.
„Boala limbii albastre” apare la rumegătoare, fiind cauzată de un virus din genul Orbivirus (serotipurile 1-26), care este transmis prin înţepătura unor insecte (musculiţe) hematofage, mai ales a celor din genul Culicoides. Boala există în mai multe ţări ale lumii, iar în ţara noastră a apărut pentru prima dată. Pentru prevenirea bolii, deosebit de importante sunt măsurile de limitare a expunerii animalelor la înţepăturile insectelor hematofage.
Boala are un caracter sezonier, poate afecta rumegătoarele, cu o morbiditate crescută, uneori de până la sută la sută, şi o mortalitate variabilă, în funcţie de o serie de factori. Nu se transmite la om şi nu afectează alte animale de fermă. De asemenea, laptele produs sau carnea acestor animale nu prezintă pericol pentru consumul uman.
Perioada de incubaţie este, în medie, de 4-8 zile, durata fiind condiţionată de cantitatea de virus inoculată de (femelele) culicoizi animalului receptiv şi de serotipul de virus.
Principalele semne clinice sunt următoarele: hipertermia; hiperemia (congestia) mucoaselor bucală şi nazală; hipersalivaţia şi jetajul seros. După câteva zile, secreţiile devin muco-purulente sau sangvinolente, formând, prin deshidratare, cruste la nivelul nărilor şi al botului. În funcţie de gravitatea bolii, pot să apară edeme şi hemoragii, sub formă de peteşii, la nivelul mucoaselor aparente, mai rar cianoza şi edemul limbii, respiraţia devenind dificilă. Moartea se produce ca urmare a complicaţiilor determinate de bacterii, pe fond de prăbuşire a imunităţii (pneumonii, avort etc.).
Detalii găsiţi în revista Ferma - septembrie 2014!