AJUTOARELE DE STAT PENTRU OIERI, PROPAGANDĂ IEFTINĂ! DEZVĂLUIRI ULUITOARE FĂCUTE DE UN CUNOSCUT OIER DIN ROMÂNIA!

Când s-a lansat Programul de ajutor de minimis pentru lână, un leu pe kilogram de lână comercializată, ministrul agriculturii, Petre  Daea, era convins că va fi nevoie să fie adunată și lâna de pe mărăcini și vândută, atât de bine va merge acest program. Nu mai punem la socoteală că șeful de la Agricultură considera că este rezolvată problema lânii, oierii nu o vor mai arde. A trecut un an de la lansarea Programului. Ce se întâmplă cu lâna mioarelor din România?

Am ajuns în situația în care ni se dă un leu pe kilogramul de lână și noi nu avem cui să dăm lâna. Mai mult, bișnițarii vin acum și oferă pentru lână doar acte ca să beneficiezi de leu, fără să-ți ia lâna. Păi, ce am rezolvat?! Doar că luăm un leu pe lână și lâna tot o ardem. Luăm un leu subvenție pentru că facem niște acte fictive. Lâna o ardem și o îngropăm. Asta nu e o soluție!
Nu știu, ideile sunt bune, cu aplicabilitatea e mai greu. Nu știu, nu există viziune, nu există interes sau totul e o problemă așa doar de propogandă, de imagine, dezvăluie crescătorul de ovine Pavel Iovăneasa, preşedintele Asociaţiei Oierilor de Munte Retezatul Haţeg.

După rezolvarea lânii, a urmat promovarea cărnii de oaie. Din nou, cu fanfare, muzici prin târguri, prin orașe, și cu o mare realizare: în sfârșit, pe rafturile marilor magazine găsim carne din oile și mieii crescuți în fermele românești. Ce se ascunde sub această imagine atent conturată și desenată frumos în declarații oficiale?

A fost o tentativă de a promova consumul cărnii de oaie prin Cooperativa Țara Mea, prin lanțurile mari de magazine. Nu e ceea ce ne-am dorit noi. Lumea a început să cumpere dar, din păcate, noi avem unele sincope în organizare. Apar din nou interesele. Fiecare să-și favorizeze câte un amic să vândă și nu e ok. Aici ar trebui să se vândă marfă de calitate, consumatorul să fie mulțumit măcar pentru început să consume ceea ce și-ar dori că, după aia, și aici fac o paranteză, nu ar trebui să se întâmple lucrul ăsta, se mai scapă câte ceva.

Și vreau să fiu foarte explicit, dacă te duci să vinzi carne de tineret ovin să nu bagi carne de reformă. Dacă cumpărătorul se duce acolo la raft și găsește pulpă de tineret, coaste de tineret, să consume chiar ceea ce scrie pe etichetă. Dar noi suntem români și mai scăpăm și de aici apar probleme, neînțelegeri, nemulțumiri, și după aia, apar stocuri pe raft care nu sunt valorificate și astea se răsfrâng tot asupra activității noastre.

Trăim o perioadă foarte grea. Economia de piață nu e bine înțeleasă de toți și până nu om fi conștienți că doar oferind calitate, seriozitate putem să ne menținem. Și atunci, degeaba ne plângem. Dacă noi încercăm să ne vindem cămașa unul altuia, e grav. Ar trebui, repet, în primul rând, producătorii să gândească altfel. Să-și vândă marfa și nu sufletul, iar cumpărătorii să renunțe la a cumpăra tot felul de second-uri alimentare, că suntem o piață de desfacere pentru alții, și să consume direct de la producători. Știu că e mult mai ușor să te duci într-un lanț de magazine și să cumperi absolut tot ce ai nevoie într-o bucătărie. Dar să te gândești care e proveniența acelor produse, care e trasabilitatea lor, care e termenul de valabilitate, care, de multe ori, nu e ceea ce scrie pe etichetă. Când te duci la țăran, țăranul îți dă proaspăt, se poate verifica, e o chestie palpabilă, dezvăluie fără teamă crescătorul de ovine Pavel Iovăneasa, preşedintele Asociaţiei Oierilor de Munte Retezatul Haţeg.

Sursa: Satul hunedorean