Producţia bio, de la derogări la reglementări

Oferta însă, cu toate că cifrele sunt încurajatoare în acest sens, nu acoperă necesarul intern, cu atât mai puţin cererea la export. În 2012, doar 2,1 la sută din suprafaţa agricolă utilizată a României a fost cultivată ecologic, comparativ cu 5,8 la sută, media în UE27. Şi totuşi, faţă de 2007, suprafeţele cultivate ecologic s-au dublat. Din cele 288 mii de hectare, 64,2 la sută erau în conversie în 2012 şi doar 35,8 la sută erau suprafeţe deja certificate, incluse în circuitul de producţie bio. Dar tendinţa de ecologizare a unor noi suprafeţe agricole continuă. Stăm promiţător şi la capitolul producătorilor din agricultura bio, numărul acestora fiind în prezent de aproximativ 15 mii, faţă de vreo 4 mii, câţi erau în 2008.

Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a susţinut recent o conferinţă de presă pe tema revizuirii normelor UE în domeniul agriculturii ecologice. Cioloş spune că, în prezent, derogările au o pondere mai mare decât regulile în ceea ce priveşte producţia bio. Iniţial, în noua propunere legislativă pentru acest sector se dorea eliminarea tuturor derogărilor, însă acest lucru ar fi fost aproape imposibil. De aceea, se vor stabili anumite perioade de tranziţie, aşa cum este în cazul furajelor sau a seminţelor, spre exemplu. "Exigenţele sunt realiste, bazate pe discuţiile cu producătorii. Sectorul bio ştie că există nişte limitări, tocmai de aceea trebuie să intervenim cu instrumente specifice şi sprijin financiar", afirma Cioloş.

Pentru că 94 la sută dintre consumatorii UE doresc mai multe informaţii despre producţia agricolă bio, legislaţia comunitară trebuie categoric îmbunătăţită. Cererea de produse bio a crescut mult mai repede decât oferta: în ultimii 15 ani, cererea s-a mărit de patru ori, în timp ce suprafeţele destinate producţiei bio doar de două ori. Încrederea consumatorilor trebuie susţinută de un plan de măsuri privind regulile de producţie, precum şi finanţarea şi consolidarea lanţului de distribuţie. Până acum, accentul s-a pus mai mult pe producţia primară şi pe procesare. Trebuie să existe însă un echilibru între valorificarea produselor bio şi producţie. Însă în tot acest ansamblu trebuie să se ţină cont şi de creşterea costurilor pentru producători.

În noua viziune europeană asupra sectorului bio se va pune accent şi pe sprijinirea micilor producători, pentru care ar putea fi posibilă certificarea de grup. Aceasta va oferi mai multe perspective pentru intrarea pe piaţă, întrucât certificarea individuală este foarte costisitoare.
În ceea ce priveşte importurile de produse bio, se propune un mandat de negociere internaţional pentru fiecare stat membru, mai ales în cazul parteneriatelor cu ţări din afara UE.

În ceea ce-i priveşte pe producătorii români, perspectiva următorilor ani, până la implementarea noilor reguli, aduce şi mai multe costuri şi, evident, mai multă muncă pentru finalizarea perioadelor de tranziţie a suprafeţelor aflate în conversie. Pe lângă instrumentele financiare europene, legislaţia românească trebuie şi ea adaptată la viitoarele prevederi comunitare. Nu mai vorbim de "curăţenia" ce trebuie făcută în sector, pentru a-i delimita clar pe cei care investesc în producţia ecologică de oportuniştii care lipesc eticheta BIO pe un produs convenţional, fără a "beneficia" de vreun control. Ar face bine unii lideri ai operatorilor din agricultura bio să fie mai vocali atunci când vine vorba de astfel de situaţii, în loc să se preocupe de planul de marketing al publicaţiilor din media agricolă sau de bugetul firmelor care furnizează seminţe şi pesticide. Indiferent de afinităţile şi opţiunile individuale, agricultura convenţională şi cea ecologică vor convieţui una cu cealaltă şi bine ar fi ca noi, oamenii, să găsim şi să aplicăm acele metode prin care să protejăm, să dezvoltăm producţia bio şi să gestionăm mai bine resursele din acest sector. Statul la gâlceavă şi căutarea unui ţap ispăşitor nu vor duce niciodată la progres. Iar cum derogările, în accepţiunea europeană, vor deveni istorie, e clar că România mai are mult de muncit...