Problematica reconversiei cultivării legumelor de la sistemul convenţional la cel ecologic este complexă. Potrivit dr. ing Costel Vînătoru, cercetător al Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău, trebuie făcuţi mai mulţi paşi.
În primul rând, decontaminarea spaţiului de producţie protejat sau câmp; terenurile trebuie să fie libere de chimicale. „Apoi, mai avem de făcut în România o identificare a soiurilor care să fie pretabile pentru o agricultură ecologică. Această evaluare a patrimoniului genetic este absolut necesară pentru a identifica genotipurile sau soiurile valoroase pentru cultura eco. După aceea suntem deficitari la tehnologii ecologice, viabile, puternice. În legumicultură avem multe specii de boli, dăunători specifici, cerinţe diferite de factori de vegetaţie şi atunci avem nevoie de elaborarea de tehnologii specifice de cultură pentru sistem ecologic”, a precizat reputatul om de ştiinţă buzoian.
Bănci de gene sectoriale
Coordonatorul Laboratorului genetică şi ameliorare al SCDL Buzău consideră că există multe probleme care trebuie rezolvate în agricultura ecologică. „Avem nevoie de investigaţii, de cercetare profundă în acest domeniu. Avem nevoie de bănci de gene în care să putem conserva patrimoniul genetic, dar acestea trebuie să fie făcute sectorial, pe domenii: legumicultură, pomicultură, viticultură, fiecare să aibă banca proprie de gene. Şi atunci peste aceste bănci de gene este nevoie de un depozit central să conserve pe o perioadă medie şi lungă de timp patrimoniul genetic naţional”.
În băncile de gene, cultivare stabilizată genetic
„Nu poate să intre într-o bancă de gene un produs luat din piaţă. Seminţe trebuie să fie cunoscute din punct de vedere genetic, să aibă o fişă însoţitoare, evaluate foarte clar şi aduse odată ce au trecut prin selecţia conservativă în banca de gene. Iar cultivarele stabilizate genetic trebuie să fie trimise la depozitul central şi păstrate acolo în siguranţă. Eu văd aşa lucrurile!”, ne-a declarat Costel Vînătoru.