TRADIŢII de SFÂNTUL ILIE: De ce NU „SE BAT” MERELE şi ce este „RETEZATUL STUPILOR”?

Unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament, Sfântul Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. În credinţa populară, Sfântul Ilie apare ca cel ce stăpâneşte fulgerele şi ploile. Fulgerul este interpretat ca fiind semnul că Ilie umblă cu carul de foc spre a-i pedepsi pe demoni, iar tunetul semnul că a mai omorât un diavol.

Originea numelui Ilie este în ebraicul Eliyahu, având semnificaţia de „Yahweh este Dumnezeul meu” sau „Dumnezeu este Domnul meu”.

DESPRE VIAȚA SFÂNTULUI ILIE

Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în Regatul de Nord al lui Israel şi a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron). Regele Ahab, la îndemnul soţiei sale, introduce în regatul israelitean cultul zeului Baal. La porunca lui Dumnezeu, Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin secetă. Cerurile vor fi închise timp de trei ani şi jumătate. Sfântul Ilie se ascunde de furia lui Ahab la pârâul Cherit, unde va fi hrănit de un corb, apoi la văduva din Sarepta Sidonului. În casa acesteia, prorocul Ilie va face minuni: îl va învia pe fiul acesteia şi îi va înmulţi făina şi uleiul.

Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune regelui Ahab să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel şi să se roage, mai întâi prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal, reuşind să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoţi ai lui Baal nu au reuşit să facă.

Din cartea a IV Regi, care povesteşte viaţa sa, aflăm că Prorocul Ilie, după ce a lasat ca urmaş pe Elisei, a fost luat de un car de foc şi înălţat la cer, fără a trece prin moarte. Astfel, Sfântul Proroc Ilie nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer, fiind considerat demn de a vedea faţă în faţă slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise şi de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la faţă. Sfârşitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu, pe Care Ilie L-a slujit cu multă autoritate. Minunea a fost văzută de către ucenicul său, Elisei, iar el s-a înălţat la cer pe o căruţă de foc trasă de cai.

În tradiţia populară, Sfântul Mare Proroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat.

TRADIȚII DE SFÂNTUL ILIE

În credinţa populară, Sfântul Ilie apare ca cel ce stăpâneşte fulgerele şi ploile. Ilie este redat în imaginaţia populară ca cel ce şi-a ucis părinţii la îndemnul diavolului. Îşi cere iertare pentru fapta săvârşită şi primeşte de la Dumnezeu un car de foc şi putere să-i omoare pe diavoli. Fulgerul este interpretat ca fiind semnul că Ilie umblă cu carul de foc spre a-i pedepsi pe demoni, iar tunetul semnul că a mai omorât un diavol. Roţile carului au zimţi şi, mergând, sparg cerul, aducând ploaia.

Oamenii se însemnează cu semnul sfintei cruci pe vreme de furtună, că nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă şi să fie fulgeraţi şi ei odată cu diavolul.

Există şi credinţa că dacă omul poartă în ziua de prăznuire a Sfântului Ilie mâţişori de salcie sfinţiţi la Florii, va fi ferit de fulgere.

Nu era voie să se consume mere până pe 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

În trecut, oamenii nu lucrau de ziua Sfântului Ilie, ca să fie feriţi de grindină; dăruiau mere, miere şi covrigi pentru cei adormiţi.

De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei şi se transformă într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, ca la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele şi vrăjile lor”.

În vechime, se obişnuia ca în ziua prăznuirii Sfântului Ilie să se organizeze târguri şi întâlniri ale comunităţilor săteşti, numite nedei. Tot în această zi, se culegeau plante de leac, în special busuiocul.

Ferma Media Grup urează LA MULŢI ANI tuturor celor care poartă numele Ilie sau derivate ale acestuia!