Sf. Dumitru (Sâmedru)- 26 octombrie

De ce au fost aleşi cei doi sfinţi?
Pentru că destinele lor se aseamănă. Mare general în armata romană şi mai ales un spirit creştin cu totul aparte, Dimitrie s-a arătat la fel de curajos şi a înfruntat moartea mucenicească aşa cum o făcuse, la Roma, Sf. Gheorghe.

Sfântul Dumitru este considerat patronul păstorilor. Este stăpân peste iarna care vine. Dacă jumătate din an stăpâneşte Sf. Gheorghe, cealaltă jumătate este stăpânită de el. Este ziua soroacelor pentru slujbe şi diverse închirieri, încheiate de Sângiorz. Noile învoieli aduc prilejuri de adălmaşuri şi de veselie.

Originea pastorală a obiceiului este dovedită atât de durata de şase luni a înţelegerilor, cât şi de cunoscuta zicală: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii“.

Atenţi la ciclurile naturii şi ale vieţii lor, ţăranii au împărţit anul oierilor după praznicele celor doi sfinţi. Acum, toamna, ciobanii coboară de la munte pentru a lăsa oile în gospodăriile stăpânilor lor. Toată lumea se pregăteşte pentru iarnă. Cu alte cuvinte, intră căldura în pământ şi Gerilă începe a-şi arăta colţii.

Aşa cum s-a înţeles cu Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi la sărbătoarea recoltei, la focul lui Sâmedru, când se fac focuri mari sau se dau la vale roţi cu foc. În sate răsună chemarea „Hai la focul lui Sâmedru“, căci iarna este deja descuiată şi, de acum, vremea se strică.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Dumitru
Moşii de toamnă (Ajunul lui Sâmedru): se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză. În unele locuri, oamenii fac în ajun foc; se aduce un brad mare căruia i se dă foc. Femeile împart nuci, pâine, mere, covrigi. În acelaşi sat se fac mai multe focuri. Fiecare duce acasă un tăciune pe care îl aruncă în livadă.

Câinii lui Sumedru: sunt lupii Sf. Dumitru. Ei se ţin spre a fi feriţi de lupi şi ca oile să fete bine; Se tocmesc din nou servitorii pe la diversele trebi boiereşti şi se strică stânele.
În ziua de 26 octombrie, mai ales în satele din Oltenia şi din Muntenia, se aprind focuri rituale, iar femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate. Seara, bărbaţii scot tăciuni din vatră şi îi aruncă în livezi pentru ca anul următor să aducă o recoltă bogată de fructe.

Ciobanii care vor să afle cum va fi iarnă îşi aştern dulamă în mijlocul oilor şi se uită să vadă ce fel de oaie se va culca pe dânsa. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună; dimpotrivă, dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. De asemenea, dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele; Ciobanii pândesc toată noaptea unde dorm oile şi, dacă dimineaţa se va trezi întâi o oaie albă şi va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.

Tot de Sânmedru se tunde coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos; Celui ce va păzi această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunea lupilor sau oamenii vor fi feriţi de boli.

Tot credinţa populară spune că de Sfântul Dumitru nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi şi că dacă la Sâmadru este vreme aspră, iarna va fi bună, alţii spun că de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă.