STRĂINUL NU DUCE PĂMÂNTUL la el în ȚARĂ! STRĂINUL NU o să ne MAI VÂNDĂ HRANA pe care ne-o DĂ PĂMÂNTUL NOSTRU!

E o chestiune de securitate alimentară și națională! Italienii țin cu dinții de avuția lor, francezii nu mai vorbim, ungurii au pus piciorul în prag, polonezii au protestat 6 luni ca să nu se mai vândă terenurile agricole. Doar noi, românii, nu ne gândim că vom ajunge să ne cerșim hrana la noi, în țară.

Terenurile agricole sunt deja în bună măsură înstrăinate. Spunea ministrul agriculturii că sunt un milion de hectare înstrăinate. Eu vă spun că sunt mult mai multe hectare date către străini. Dacă ne uităm la subvențiile primite, poate ați observat că primele zece firme din România care au luat subvenții agricole nu au capital românesc. Avem o problemă! Și legat de acest lucru am atras atenția și o să mai am discuții și în perioada următoare despre vânzarea terenurilor. Sigur, eu vin de la Cluj și sunt un pic așa, mai naționalist, avem o altă abordare legată de ceea ce înseamnă terenuri.

Dar care este marele pericol pentru România? Sigur, spun unii: nu mergem cu terenul acasă. Așa este, dar el (străinul n.r.) devine proprietar pe teren. Și astăzi noi cumpărăm kilogramul de brânză la 15 lei – 20 lei. Mâine acel proprietar care are terenul s-ar putea să nu ne mai vândă brânza la acest preț. Să spună: domnule, îți dau kilogramul de brânză la 50 de lei.

Nu-i nimic, mă duc în altă parte să produc brânza. Unde mai produci brânza dacă tu nu mai ai teren?! Este o chestiune care ține, până la urmă, de siguranța națională pe termen lung. Nu ne putem juca, a spus europarlamentarul Daniel Buda, la conferința despre fonduri europene, organizată de Business Mark, vineri, 30 septembrie.

Politicianul a spus că el ar fi blocat pentru un an orice tranzacții cu terenuri agricole până la schimbarea legii.

Alte state nu blochează vânzarea terenurilor către străini. Ele pot să fie vândute, dar cu respectarea anumitor condiționalități: să fi stat acolo 10 ani, să ai o activitate agricolă, să demonstrezi anumite lucruri legate de acel teren. Noi îl dăm hectarul mai departe. În Belgia, am fost acolo la mai multe ferme, hectarul se vinde cu 50.000 de euro – 70.000 de euro, noi îl vindem cu 500 de euro sau 1.000 de euro. O masă la Paris! Este singura avuție pe care o avem.

Dacă nu mai avem teren, nu mai avem nimic. Poate ar trebui să fim puțin mai agresivi, sigur, riscînd niște proceduri de infringement la nivel european. Dar, până la urmă, asta e viața! În doi ani cât se dezbate procedura la Curtea Europeană de Justiție poți să-ți rezolvi legislația. Eu aș fi dat o ordonanță care să blocheze vânzarea terenului un an. Și am fi rezolvat și cadastrarea terenului, a adăugat europarlamentarul.

Secvențe de la cele două conferințe organizate în capitală. PRIA Agriculture (stânga) și Fondurile Europene și Ajutoarele de Stat 2014-2020 (dreapta)

Cu o zi înainte, subiectul vânzării pământului românesc a fost  aprig dezbătut la conferinţa PRIA Agriculture.

Avem o serie de fonduri de investiţii care cumpără în mod speculativ suprafeţe mari din terenul agricol al României, fără să urmărească a desfăşura activităţi agricole. Asta înseamnă că e un deficit de competitivitate între fermierul român şi acest fond de investiţii care vine cu garanţii guvernamentale şi bani publici. Trebuie să discutăm ce vrem să facem ca strategie. Vrem să avem o agricultură în care fermierii să fie de naţionalitate română şi peste câţiva ani vom discuta de securitatea alimentară a României?, a spus Emil Dumitru, preşedintele Federației Pro Agro.

În Bulgaria nu se poate cumpăra teren decât de societăţile rezidente în Bulgaria care au depus cerere pentru plata unică pe suprafaţă cel puţin 3 ani, acţionariatul acestor societăţi trebuie să fie format din cetăţeni de nationaţitate bulgară. În Ungaria trebuie să ai cetățenie maghiară.

Cei care au negociat au făcut-o prost. Este vorba de interesul agricultorului român. Statul român ar trebui să dea o şansă românilor să cumpere în condiţii de reciprocitate suprafeţele de teren pe care le-a cultivat şi pentru care a plătit taxe şi impozite. Astăzi este o competiţie neloială între un fermier român şi cei străini. Nu avem probleme cu fermierii străini care devin fermieri activi în România, a spus Dumitru.

Gheorghe Albu, fermier din Viişoara, județul Constanţa şi fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii a sugerat o soluție.

În lista cu preemptori  (cei care au prioritate la cumpărarea terenului n.r.) s-a pierdut controlul privind vânzarea terenurilor agricole. Ordinea corectă a preemptorilor ar fi proprietarii, fraţii, vecini pentru a mări exploataţia agricolă, arendaşul şi pe locul 4 statul. La noi este orice altă persoană şi apoi statul. Prin acest aspect introdus poate veni orice persoană din comunitatea europeană să cumpere teren.

Putem pune criterii în interes naţional. În Franţa, Olanda, o tranzacţie se desfăşoară în cel puţin 5 ani. Nu ca la noi, în 30 de zile. Problema vânzării terenurilor ar trebui să se facă aşa cum se vrea şi în România, prin acea agenţie Agenția Domeniile Statului (ADS). Dacă legea introducea statul ca preemptor , iar statul să-şi facă datoria, să cumpere şi să fie un bun gospodar, reîntregeşte proprietatea de stat şi o poate oferi în arendă generaţiilor care vin. Statul să facă pachete pe care să le ofere în unele condiţii: să fie specialist, să locuiască în mediul rural. Aşa se rezolvă şi problema rezervei de stat. Nu mai impune statul de la producători ci şi-ar lua renta din producţia realizată pe terenurile lui.

Ministrul agriculturii a declarat că proiectul de modificare a legii vânzării terenurilor agricole va fi publicat pe pagina oficială MADR săptămâna care tocmai s-a încheiat. Probabil, nu s-a încheiat consultarea fermierilor români în legătură cu acest proiect. Așteptăm să fie pus în dezbatere publică.