Secetă mare, producție mică și traderul te înghesuie la colț!

Cornel Stroescu, liderul fermierilor din Mehedinți și președintele Camerei Naționale Agricole, a primit o lovitură grea de la secetă. Ironia face ca Dunărea să fie doar la doi pași de ferma lui, să existe canale de irigații, dar să fie seci. Anul acesta, fermierul a recoltat sub 1,3 t/ ha porumb boabe, cu un pic mai mult decât are de dat arenda. Ar fi trecut cumva peste producția mică și peste seceta care l-a stors la buzunare, dar agricultorul s-a pomenit cu o surpriză de proporții. Deși aștepta de la traderul Cargill o factură de 520.000 de lei pentru inputurile achiziționate, a primit una de 865.000 de lei. 

Stroescu spune că traderul este partenerul său de afaceri și că relația a mers bine cât timp a fost producție. Momentul ales de trader pentru umflarea facturilor e dintre cele mai proaste. Lovit și de natură, de un preț mic la porumb și de partenerul Cargill care pare decis să-i întoarcă spatele. Așa se simte Cornel Stroescu. Ba mai mult, traderul pare că îl înghesuie la colț, să-i dea mai mulți bani decât i-ar datora. Fermierul susține că nici măcar nu a primit răspuns la adresa prin care solicita explicații în legătură cu această creștere a facturii de peste 50%.

Probleme cu Cargill ar mai fi avut și alți fermieri. Piero Francisci, fermier italian cu fermă vegetală în Teleorman, a primit tot așa, tot de la Cargill, o factură uriașă. Fermierul a clarificat însă lucrurile și s-a dovedit că se făcuse o greșeală contabilă. 

Cargill nu este dușmanul fermierilor.Principalii vinovați suntem chiar noi, pentru că nu știm să cerem guvernului măsuri de capitalizare a agricultorilor în condițiile în care capitalul circulant de la noi este de doar 130 euro/t față de 1.700 euro/t în Franța. Noi nu avem bani nici pentru a protesta. Agricultura trebuie alimentată cu bani altfel ne vom întoarce în urmă cu 20 de ani când țara era plină de câmpuri nelucrate, spune Francisci, un fermier care și-a făcut reputația că pune punctul pe i. 

Fermierii sunt prinși la mijloc de această menghină. De o parte bacul fix, țeapăn, al administrației, iar de cealaltă parte, bacul mobil acționat de realitățile economice, schimbările climatice și condițiile neprielnice ale pieții cerealelor. Aici se încadrează și facturile trimise spre plată fermierilor de către firmele din agribusiness care, trebuie să recunoaștem, susțin financiar producția de cereale din România. Asta pentru că, din păcate, statul român nu a înțeles niciodată rolul său. Iar când vorbim de agribusiness cu atât mai mult. Dacă IT și Agricultura (cu A mare) sunt totuși domeniile care fac ca PIB –ul să crească (în condițiile în care România are un PIB de 5 ori mai mic decât media europeană) iar statul nu gândește politici clare de încurajare a celor două domenii, ce aș mai putea zice?!

Totuși, fermierii sunt partenerii lor de afaceri. Parteneri de pe urma cărora își construiesc viitorul profit. Nu și-au construit depozitele doar pentru decor ci în speranța că viitorul va fi la fel de bun și pentru trader și pentru fermier. Altfel nu putem vorbi de profit. Cine crede că poți face bani de pe urma unui decedat se înșeală amarnic. Tocmai de aceea nu înțeleg cum ar putea să-i sufoce pe investitorii din agricultură. Poate Cargill vrea să-i scuture nițel pe fermierii români, să-i determine să fie fermi când cer statului român politici agricole coerente. Poate fermierii văd dușmani, acolo unde au de-a face cu parteneri. Câteodată un prieten trebuie să-ți spună că nu se mai poate așa. În fapt, el se străduiește să-ți arate că drumul pe care mergi este greșit, iar asta poate strica o prietenie. Din orgoliu, din neputința de a privi dincolo de fereastră.

Cornel Stroescu atrage atenția asupra faptului că fermierii vor fi puși în situația de a nu mai avea cu ce să-și înființeze culturile. Și aici are dreptate. Cei 400 lei/ha despăgubiri nu ajung decât pentru arat în condițiile în care a investit 2.500 lei pentru înființarea unui hectar cu porumb anul acesta. În absența asigurărilor, a unui Fond Mutual, dar și a unei piețe agricole care să absoarbă șocurile, România va continua să importe mâncare în condițiile în care resursele noastre ar putea asigura din plin tot necesarul de hrană. O agricultură cu 33 % din populația activă dependentă de ea este o agricultură de semisubzistență, iar lipsa de bani, lipsa de împrumuturi cu garanții de stat pe termene lungi nu poate aduce decât dezastrul într-o piață concurențială cum este cea a UE.

Cornel Stroescu vrea să adune fermierii care au probleme din cauza secetei, dar și a traderilor care încearcă să le forțeze mâna într-un moment mai mult decât dificil în activitatea lor. Cei interesați pot să-l contacteze pe Cornel Stroescu la telefonul 0764/449450.