ÎN ATENȚIA AUTORITĂȚILOR! Dosare APIA, subvenții care sunt plătite abia la anul, teancuri de hârtii și multă alergătură. Pentru un mic fermier ori pentru ceea ce reprezintă el în România este sufocant, spune Radu Antonaru, crescător de ovine din județul Călărași. Fermele românești s-ar putea dezvolta mult mai bine dacă subvențiile ar fi plătite în anul de cerere, nu în anul următor, este una dintre propunerile oierului. Alte propuneri vizează licitațiile pentru pășuni, accesarea banilor europeni, etc.
Frații Radu și Victor Antonaru, din localitatea Unirea, Călărași, dețin 2.000 de capete de ovine. Oierul Radu Antonaru are curajul să spună cu voce tare ceea ce gândește majoritatea fermierilor români. Birocrația îi sufocă. Ei sunt fermieri, muncesc pe câmp sau în fermele de animale zi lumină, nu pot să plimbe teancuri de hârtii și dosare pe la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) sau pe la primării pentru obținerea pășunilor. E sufocant, spune fermierul și lucrurile se pot simplifica.
Propunerile pe care le face oierul din Călărași sunt susținute puternic de majoritatea fermierilor. Ne dăm seama de acest lucru din zecile de mesaje pe care AGROINFO le primește zilnic de la fermieri.
Primul lucru care ar trebui rezolvat și ne-ar da și nouă voie să dezvoltăm ferma ar fi să fie plătită subvenția în anul pentru care faci cererea. Nu să depun eu actele în 2016 și subvenția pentru anul în curs să vină la sfârșitul lui 2017! Eu cred că agricultura ar avea numai de câștigat dacă s-ar ajunge la un flux corect al plăților.
Modalitatea de concesionare a pășunilor e bine să fie regândită legislativ. Noi ne-am descurcat destul de greu.
Banii europeni sunt dificil de accesat. Și noi am vrut să depunem un proiect pentru modernizarea fermei, dar când am văzut că trebuie să dăm pe consultanță și proiect o grămadă de bani, fără să avem siguranța eligibilității și finanțării, ne-am lăsat păgubași. Am încercat apoi, pentru achiziția unui tractor, și varianta accesării prin grupul de acțiune locală, dar când au început cu tot felul de condiții și mai ales cu un termen de doi ani până când să avem utilajul în curte, iar am abandonat. În doi ani, luăm unul la mâna a doua. N-o să ne dăm însă bătuți.
Procurarea nutrețului pentru iarnă este poate cel mai greu lucru de realizat. O altă problemă cu care ne confruntăm, este comercializarea lânii. Avem în acest moment, zece tone de lână, depozitată în saivan, spune Radu Antonaru.
Până la revoluție, Radu Antonaru era mecanic la fabrica de conserve din Fetești, iar fratele său, Victor, era șofer de camion. Au început cu două oi moștenite de la părinți și au ajuns la o fermă de 2.000 de capete de ovine.
Sursa: Realitatea din Călărași