"Pârţurile" statului nu anunţă realizări imediate

Şi până şi în marea sforţare trebuie să aibă grijă la toate detaliile, altfel vin următorii stăpâni vremelnici ai burdihanului naţional, ori DNA-ul, ori cine mai ştie ce altă structură cu rol de pază la moţarea problemei, care pot să zică stop şi de la cap. Şi iar stop şi iar hai etc. Altfel se rupe cureaua, breteaua sau nojiţele izmenelor. Sau, şi mai rău, să-i fugărească cu pantalonii în vine prin toate hopurile şi hârtoapele democraţiei naţionale. Atât cât i se permite legal, au ba, să împiedice realizatul să se realizeze. De moţ nici nu mai vorbim...

Uită că, deunăzi, MADR a catadicsit să dea un ordin pentru demararea reabilitării infrastructurii primare de irigaţii. Cu etape şi termene aberante, pentru cine cunoaşte cât de cât realitatea birocratică. La un moment dat, în ordinul publicat în Monitorul Oficial din 13 ianuarie 2017, se spune aşa: „Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare este responsabilă pentru realizarea programului, în condiţiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 793/2016 şi de prezentul ordin”. Adică se mută căciula rahatului pe capul plecat. Ia gândiţi-vă, de la Legea 269/2015 au trecut 2 ani şi 2 guverne. Anul şi actul. Şi nici o lescaie din miliardul acela de euroi împotriva secetei nu s-a cheltuit. Acum, dacă nu intervine niciun protest al tinerilor frumoşi şi răzvrătiţi, ar trebui să înceapă următorii paşi. De fapt nu e vorba de paşi adevăraţi ci de un premergător în patru labe. Proceduri de achiziţii de servicii de proiectare, de expertiză tehnică, documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii, proiecte tehnice, cât şi procedurile de achiziţii pentru execuţia lucrărilor, conform legislaţiei privind achiziţiile publice. Adică încă vreo 2 ani, asta dacă nu apar tot soiul de contestaţii pe linia aceasta. Cu procese interminabile şi tot felul de chichiţe, unele născute special pentru scoaterea perilor dalbi. Şi tot aşa până vine un alt guvern, cu altă viziune şi va hotărî că tot investiţia în paparude e mai cu ştaif.

Cât despre investiţiile de la bugetul statului... ar putea să coboare pe Siret. Sau pe alte râuri de interior. Cu amenajări complexe. Şi energetice, şi ca sursă de apă pentru verile secetoase, şi de navigaţie şi de mai ştiu eu ce alte utilităţi, inclusiv de interes turistic şi piscicol. Investiţii care să creeze locuri de muncă reale, şi pe orizontal şi pe vertical. Pentru grafice care să ia ochii contribuabililor. Altfel banii aceştia se vor îngropa, ca multe alte miliarde cheltuite şi până acum, mult prea adânc. Din lipsa de respect pentru bunul public, care în ţărişoara noastră rimează prea des cu bunul nimănui.

De aceea sunt adeptul ca privaţii să primească aceste canale şi staţii de pompare în locaţie de gestiune cu titlu gratuit iar statu' să le ofere garanţii pentru creditări pe termen lung şi cu dobândă ZERO. În aşa fel încât acele bunuri să nu mai fie doar ale statului. Când am tot vorbit de mutarea acestei probleme în privat, tocmai la aceste pârţuri groaznice pe care le tot dă administratrea publică, mă refeream. Ştiu că unii s-au băşicat atunci. Că, vezi doamne, statul e dator şi e în interesul său să facă Bărăganul roditor. Dar dacă acest plan care pare generos va continua, o să vedeţi că în acest fel toate câmpiile care ar putea fi irigate prin acest program vor emana numai birocratogaz şi deşteptoşpăguţe, iar apa din Dunăre va merge la saramură! În marea cea mare!