OFICIAL MADR! SPRIJIN CUPLAT pentru SOIA!

SPRIJIN CUPLAT PENTRU SOIA

Comisia Europeană (CE): Sunteți invitați să explicați în ce măsură schimbarea condițiilor de eligibilitate afectează coerența cu direcționarea inițială și referitoare la limita cantitativă.

MADR: Schema de sprijin cuplat vizează sectorul culturilor proteice/oleaginoase la nivel național, și se aplică tuturor culturilor de soia, atât celor cultivate în sistem convențional cât și celor cultivate în sistem ecologic, pentru toate tipurile de ferme, atât la culturile irigate cât și la cele neirigate.

Evoluția suprafețelor, producțiilor medii și totale în perioada 2009-2015 este redată în tabelul următor:

Limita cantitativă de 1,3 t/ha nu afectează scopul măsurii, respectiv menținerea suprafețelor de soia, deoarece acesta limită este realizabilă și ca urmare toți fermierii care cultivă soia pot avea acces la sprijinul cuplat.

Luând în considerare că în scrisoarea ARES (2016) 7670489/22.12.2016, se menționează că nu poate fi luat an de referință anul 2014, pentru perioada 2017-2020 modificăm anul de referință, respectiv anul 2012, când suprafața cultivată a fost de 79,8 mii ha (date definitive INS). Ca urmare, cuantumurile anuale estimate/ha notificate pentru perioada 2017-2020 se recalculează prin împărțirea plafoanelor anuale notificate la suprafața de referință, și ulterior vor fi introduse în ISAMM.

În România, soia este o cultură deosebit de importantă din motive economice, sociale și de mediu, iar necesitatea menținerii suprafețelor cultivate cu soia se impune datorită:

-alternativelor limitate în rotația culturilor, soia fiind o plantă bună premergătoare pentru majoritatea culturilor, fiind prezentă în majoritatea asolamentelor,
-necesității aprovizionării constante a industriei locale de procesare, în vederea menținerii capacităților de producție funcționale existente, pentru a se evita consecințele sociale negative ale continuării procesului de restructurare,
-necesității acoperiri unei ponderi cât mai mari din necesarul de consum intern al sectorului zootehnic din punct de vedere al proteinei vegetale.

În vederea acoperirii necesarului de consum intern, în anul 2015 România a importat 523 mii tone șroturi de soia, 168 mii tone soia boabe și 7767 tone ulei de soia, în valoare totală de cca. 270 milioane euro.

Niciuna dintre unitățile care și-au închis în perioada 2006-2012, liniile tehnologice de procesare a soiei, din lipsă de materie primă, nu le-a redeschis până în prezent.

Din punct de vedere economic, dificultatea este cauzată de profitul nestimulativ determinat de costurile de producție ridicate și de prețurile de comercializare fluctuante.

Fără o susținere financiară care să asigure o marjă de profit rezonabilă, fermierii se pot reorienta către alte culturii mai profitabile, mai puțin sensibile la factorii de mediu, boli și dăunători și astfel ar exista riscul efectiv al scăderii producției de soia.
Considerăm că soia este o cultură afectată de dificultăți, din cauza faptului că este o cultură costisitoare, cu o rentabilitate scăzută.

Din datele și informațiile Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Economie Agrară, din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, reiese că în condițiile anului 2015, la un randament mediu de 2200 kg/ha boabe soia și un nivel al cheltuielilor totale de 5042 lei/ha, în condițiile neacordării sprijinului cuplat, cultura de soia are o rentabilitate de -1,4 %.
Cheltuielile variabile dețin o pondere de cca. 90% din totalul cheltuielilor, iar cele fixe de cca. 10%. Cea mai mare pondere din totalul cheltuielilor de producție variabile o au cheltuielile cu materiile prime și materialele, de cca. 50 %, urmată de cheltuielile cu lucrările mecanizate, de cca. 25%.

Luând în calcul valoarea sprijinul cuplat efectiv acordat pentru anul 2015, de 269 euro/ha, reiese că rata rentabilității culturii de soia în anul 2015 este de cca. 24%.

Cu toate că în lipsa unui sprijin financiar suplimentar, de tipul sprijinului cuplat, cultura soiei practic nu este rentabilă, având în vedere că din punct de vedere agronomic aceasta aduce unele beneficii, care produc efecte anii următori, fermierii continuă să o includă în asolamente, urmărind astfel asigurarea unui profit minim la nivel de fermă, și nu individual pentru fiecare cultură.

Precizăm ca soia lasă în sol cantități mari de azot de cca. 80-120 kg/ha, și ca urmare introducerea culturii de soia în asolament, contribuie la îmbunătățirea conținutului de azot al solului, nefiind necesară fertilizarea cu azot în următorul an. Totodată se diminuează și numărul de lucrări mecanice pe unitatea de suprafață, necesare pentru aplicarea fertilizării cu azot, și deci se realizează și o economie de combustibil.

Stabilirea riscului de scădere a producției nu se poate rezuma la faptul că în anumiți ani agricoli au fost înregistrate creșteri de producție. Asemenea creșteri sunt datorate în special condițiilor agricole favorabile din anii respectivi (temperatură, precipitații, etc.) însă factorii de mediu variază de la un an la altul și nu constituie piloni de siguranța în menținerea stabilității unui sector.

Cu siguranță declinul suprafețelor și al producțiilor de soia ar fi devenit evident dacă sprijinul cuplat nu s-ar fi acordat.