Manifest pentru “Rodnicia pământului!” sau “Daţi, vă rog, un ban pentru Siret-Bărăgan!”

De se s-a închis cerul? De ce s-au închis inimile guvernanţilor care au strâns băierile pungii şi-au sugrumat straşnic robinetul surselor de finanţare de au lăsat baltă Programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii?, pare a se întreba nedumerit ţăranul român.
Anul trecut, Legea 269 - a irigaţiilor, promulgată de preşedintele Klaus Johannis în noiembrie 2015, a ajuns să fie... apă de ploaie! Era un act normativ generos, mult aşteptat şi dătător de speranţă agriculturii româneşti, oferind un buget multianual de 1 miliard de euro până în 2020. Dar, iată, s-a născut mort! Miliardul de euro a rămas pe hârtie, precum punctele de suspensie din politica guvernamentală. Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a anunţat senin că, din lipsă de resurse financiare, începând de anul viitor Ministerul Finanţelor nu va mai aloca fonduri pentru investiţii în infrastructura principală de irigaţii. La momentul adoptării Legii irigaţiilor, Finanţele nu şi-au dat avizul pe proiectul de lege. Probabil, ştiau suficient de bine că nu există sursa de finanţare!

Ei, bine, ce avem aici? Executivul cioloşian şi-a asumat un act normativ fără a avea toate avizele necesare, bunăoară al celui mai important minister, al Finanţelor! Se adoptă legi care nu produc efecte?! Se aprobă ordonanţe de urgenţă ale căror norme metodologice schimbă radical litera şi spiritul lor?! Se prezintă spre adoptare proiecte de lege fără avizele necesare, având un grad ridicat de neaplicabilitate?!
Refacerea infrastructurii principale de irigaţii nu este un moft, ci este o obligaţie statuată de lege şi un obiectiv strategic asumat de Guvern prin “România competitivă”, proiect privind creşterea economică sustenabilă, asumat şi prin Marele Proiect de Ţară lansat de preşedintele Klaus Iohannis, unde, la capitolul Agricultură, măsurile pentru stimularea acestui sector prevăd dezvoltarea sistemului de irigaţii prin reabilitarea infrastructurii principale pe 820.000 ha până în anul 2020!!! Or, la data actuală, în România, este funcţională pe mai puţin de 10% din totalul suprafeţei arabile.
Aşadar, pentru guvernul tehnocrat, Programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii nu reprezintă altceva decât… o varză de Bruxelles, un canal de scurgere “reabilitat”, umplut şi “irigat” cu promisiuni deşarte. Eşuat şi abandonat! Să nu fi aflat fostul comisar european al Agriculturii comunitare că lipsa unui sistem eficient de irigaţii este unul dintre principalele motive pentru performanţele destul de slabe din producţia agricolă?
Agricultura românească este încă la mâna Sfântului Ilie! În ultimii ani, seceta a guvernat autoritară şi va guverna în continuare recoltele. Paradoxul este că, în acest an, sectorului de irigaţii i-au fost repartizate 145 de milioane euro, cam de trei ori mai mult decât în anii anteriori, şi nu s-a cheltuit întreaga sumă... Să fie iresponsabilitate? Nepăsare? Incompetenţă? Sau toate acestea la un loc?!

Premierul Dacian Cioloş îndeamnă românii să doneze bani prin SMS pentru aducerea operei “Cuminţenia Pământului” în patrimoniul public. De ce nu ar face-o şi pentru… “Rodnicia pământului” (reabilitarea sistemului naţional de irigaţii), o operă de patrimoniu naţional, o natură moartă cu agricultură cu tot, lăsată în cădere liberă. Cred că s-ar găsi destui fermieri “ar da un ban pentru canalul Siret-Bărăgan!”...