Lucrări agricole în luna lui cuptor

Recoltarea grâului, secarei, triticalelor şi ovăzului


• Treieratul grâului se desfăşoară deja în majoritatea zonelor ţării.

Seceta din această primăvară a influenţat negativ nivelul recoltei, spicele având mai puţine boabe decât în mod normal, iar fraţii rămânând sterili.

Ploile căzute în perioada coacerii boabelor, deşi favorizează umplerea lor, diminuează calitatea acestora, permiţând extinderea bolilor asupra spicului şi încolţirea boabelor în spic la soiurile cu repaus germinativ scurt.

În zonele în care au căzut ploi torenţiale însoţite de intensificări ale vântului, lanurile doborâte la pământ vor îngreuna recoltarea. De asemenea, se vor recolta cu dificultate şi culturile care s-au erbicidat necorespunzător, fie prin alegerea greşită a erbicidelor, fie prin aplicarea incorectă a acestora, în prezent lanurile fiind îmburienite.

În aceste condiţii, recoltele sunt mai mici faţă de cele din anul trecut cu una-două tone/hectar.

Despre recoltele mari din acest an, precum şi despre saturarea pieţei cu grâu, stări de fapt care nu corespund realităţii, îi auzim vorbind doar pe cei care vor să cumpere cerealele la preţuri derizorii.

Pentru ca recoltarea directă cu combina să se realizeze cu pierderi mici, lanul trebuie să fie curat de buruieni, plantele să nu fie căzute, iar vremea să fie caldă şi însorită. Ultimele tipuri şi modele de combine pot recolta chiar şi lanurile căzute, cu condiţia ca utilajele să fie bine reglate. Foarte important este ca de-a lungul unei zile de lucru reglarea combinelor să se refacă în funcţie de starea lanului, de acest lucru depinzând procentul pierderilor, al boabelor sparte şi fisurate, precum şi puritatea masei de boabe.

Pe terenurile puternic îmburuienite, dar şi în zonele mai umede, combinele lucrează cu randament mic şi cu pierderi mari, motiv pentru care, în astfel de situaţii, se impune recoltarea în două faze.

Foarte importantă este prevenirea încolţirii boabelor, deoarece grâul încolţit va avea gluten de slabă calitate. Calitatea boabelor se depreciază chiar şi dacă grâul este plouat, fără a fi încolţit. În consecinţă, pentru a preveni aceste fenomene nedorite trebuie să folosim fiecare oră bună de lucru pentru strângerea recoltei.

După recoltat, dacă boabele conţin un procent ridicat de apă, acestea se usucă fie prin solarizare, fie artificial, până la umiditatea de 13-14%, la care poate fi păstrat în bune condiţii.


• Recoltarea secarei. Secara se coace mai uniform decât grâul, deoarece aceasta nu formează fraţi în primăvară. Boabele de secară sunt îmbrăcate în palee doar pe două treimi din lungimea lor, ceea ce creşte pericolul de scuturare la recoltare.
Întrucât talia mare a plantelor poate înfunda combina, recoltarea se face cu mirişte înaltă, iar uneori lăţimea brazdei se poate reduce.

Pentru a obţine recolte de calitate superioară, secara nu trebuie recoltată prea timpuriu, deoarece aceasta determină zbârcirea ulterioară a tegumentului seminţelor.

Încolţirea boabelor de secară în spic nu se produce aşa cum se întâmplă la grâu, repausul seminal la secară fiind mult mai lung. Raportul boabe:paie este de 1:2.

 • Recoltarea triticalelor se execută atunci când plantele au ajuns la maturitate deplină. Întârzierea recoltării determină pierderi de 300-5000 kg/ha, prin scuturare şi prin ruperea spicelor. Dacă în perioada de coacere sunt ploi, boabele vor încolţi în spic. Treieratul se face mai greu decât în cazul culturilor de grâu şi de secară. Recoltarea cu combina se face la umiditatea de 16%.

O atenţie deosebită se acordă reglării aparatului de treier, deoarece boabele se fisurează foarte uşor.

• Recoltarea ovăzului. Coacerea la ovăz este neuniformă, ceea ce favorizează scuturarea uşoară a boabelor. Pentru a preveni acest lucru, recoltarea se face când boabele din treimea superioară a paniculului au ajuns la maturitatea deplină, iar cele de la bază sunt la sfârşitul coacerii în pârgă. În această fază paniculele sunt galbene, dar spiculeţele de la bază mai au încă striuri verzi, iar nodurile paiului încă au nuanţă verzuie.

Din această cauză, tulpinile, fiind elastice, se înfăşoară pe aparatul de treier şi înfundă combina. Din acelaşi considerent paiele de ovăz nu se pot balota imediat, ci după 2-3 zile, evitându-se astfel mucegăirea lor în baloţi.


Eliberarea terenului de paie

Este o lucrare dificilă, care solicită volum mare de lucru şi de transport.

O variantă tehnologică modernă este montarea de dispozitive speciale pe combine pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe sol, concomitent cu recoltatul. Paiele bine mărunţite se încorporează uşor sub brazdă prin arătură. Pentru a grăbi descompunerea lor, este necesară şi aplicarea de îngrăşăminte cu azot.


Executarea arăturilor de vară

În condiţiile din acest an, când ploile din ultima perioadă au asigurat apa în sol, dezmiriştirea este inutilă, putându-se executa direct arătura de vară.

Adâncimea arăturii trebuie privită prin prisma cheltuielilor cu energia necesară pentru efectuarea ei, ştiind că adâncirea cu un centimetru determină ridicarea pe corman cu 130 tone/hectar mai mult sol. Executată astfel, lucrarea presupune un consum sporit de combustibil şi un uzaj sporit al tractoarelor şi al plugurilor. De aceea, este necesar un calcul economic, pentru a vedea dacă efortul suplimentar este compensat de un plus de recoltă.

Pentru cerealele de toamnă arătura nu trebuie să fie mai adâncă de 18-22 cm. Alte plante, cum sunt sfecla, cartoful, floarea soarelui, cânepa, lucerna şi chiar porumbul, cu precădere pe terenurile mai grele, sunt „recunoscătoare” arăturilor mai adânci de 20 cm. Aceste culturi, dacă se înfiinţează pe soluri cu hardpan, necesită adâncime a arăturii de 25-30 cm. Astfel se distrug şi şoarecii de câmp care au cuiburile la adâncimea de 15-25 cm.

În cazul terenurilor cu strat arabil subţire, arătura nu va depăşi adâncimea acestuia, iar pe terenurile în pantă lucrarea se face numai paralel cu curbele de nivel, fiind interzis aratul din deal în vale, deoarece astfel se favorizează eroziunea.
Introducerea sub brazdă a 20 tone/ha gunoi de grajd, acumulat în aceste luni, asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol şi pentru toate plantele.

Îngrăşămintele cu fosfor, având solubilitate mică, se introduc sub brazdă în doze de 40-80 kg/ha s.a., în funcţie de cultura care urmează a se înfiinţa şi de gradul de aprovizionare al solului cu acest element.

Pentru solurile cu reacţie acidă, introducerea sub brazda ogorului de vară a 3-4 tone/ha amendamente cu calciu va asigura în anul viitor un spor de recoltă de 500-1500 kg/ha, în funcţie de valoarea pH-ului şi de sensibilitatea la aciditate a culturii respective.


ŞIAŢI CĂ...

- plantele de porumb, aflate în faza de 6-8 frunze, dacă sunt lovite de grindină, se refac în scurt timp, cu condiţia ca imediat după aceea să se execute prăşitul şi să se aplice îngrăşăminte cu azot. După apariţia paniculului, efectul negativ al grindinei asupra producţiei de porumb se accentuează foarte mult;

- producţia de porumb depăşeşte media anilor cu o cantitate de precipitaţii mai mare de 40 mm în luna mai, 60 mm în luna iunie, 60 mm în luna iulie, şi sub 80 mm în luna august. Cantităţile optime sunt de 60-80 mm în luna mai, 100-120 mm în iunie, 100-120 mm în iulie şi de 60-80 mm în august;

- perioada în care porumbul are nevoie de cantităţi semnificative de apă este de de 50 de zile, cerinţa maximă înregistrându-se odată cu apariţia inflorescenţei mascule;

- pentru producţii ridicate, temperaturile medii zilnice în perioada înspicatului şi a fecundării nu trebuie să depăşească 23oC;

- temperaturile de peste 30oC grăbesc formarea inflorescenţei mascule şi apariţia ei cu mai multe zile înaintea stigmatelor. Cu cât decalajul este mai mare, cu atât recolta va fi mai mică.


ATENŢIE

• Pentru culturile de grâu, triticale, ovăz şi de secară, loturile semincere se recoltează numai la maturitatea deplină.

• Arderea miriştei este neindicată şi pedepsită de lege. Această practică poate fi acceptată în situaţii speciale, de atac masiv al dăunătorilor, cu aprobare şi sub supraveghere.


IMPORTANŢA ARĂTURII DE VARĂ

După ce eliberăm terenurile de cultură, ne întrebăm dacă în continuare le arăm sau le lăsăm pentru a fi arate mai târziu, în toamnă. Dacă terenul rămâne nearat, va fi acoperit de o vegetaţie puţin valoroasă, iar în cazul exploatării ca păşune până în toamnă, câştigul este mic. Însă, dacă ne gândim la producţia plantei care urmează a fi însămânţată, trebuie să luăm în calcul pierderile.

Prin arătură:

- se distrug buruienile care consumă o bună parte din apa şi din hrana plantelor cultivate;

- seminţele buruienilor ajung pe fundul brazdei, de unde chiar dacă încolţesc nu pot răsării, resturile miriştei se îngroapă sub brazdă, unde se mineralizează sau se humifică;

- solul structurat se scoate la suprafaţă, iar stratul pulverizat se îngroapă pentru a se reface, astfel se acumulează şi apa provenită din precipitaţiile ulterioare.