Reformă în “hidropolitică”

Livrarea apei pentru irigaţii – activitate economică!
În opinia lor, o primă măsură pentru sprijinirea sectorului de irigaţii ar fi modificarea Codului Fiscal în sensul în care livrarea apei pentru irigaţii de către FOUAI şi OUAI beneficiarilor – membrii sau nemembrii lor – să fie încadrată ca activitate economică. În aceste condiţii, s-ar acorda, realmente, un sprijin major producătorilor agricoli prin reducerea preţului apei de irigaţii cu cota de TVA. (Principalele elemente de cost ale apei sunt formate din cheltuielile cu reparaţiile şi cu energia electrică, cumpărate cu TVA!)
În caz contrar, taxa pe valoarea adăugată ar constitui şi în continuare o cheltuială împovărătoare pentru utilizatori.

Cerere de finanţare cu TVA eligibil!
Iată unde s-a ajuns. În anul 2012, majoritatea federaţiilor şi organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii au depus cereri de finanţare la APDRP pe Măsura 125 a 1 -“Îmbunătaţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii – Irigaţii şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare“. Întrucât, TVA aferent cererii de finanţare este considerat cheltuială neeligibilă, solicitanţii se află în imposibilitatea implementarii proiectelor respective, deoarece nu dispun de banii necesari acoperirii TVA-ului din fonduri proprii. Pentru un proiect cu o valoare de 1 million de euro, suma este de circa 240.000 euro. În această situaţie, va fi afectată şi absorbţia fondurilor europene care se va situa pe un palier destul de scăzut.

Umplerea canalelor pe timp de secetă
O altă măsură propusă de utilizatori este alocarea unor sume de bani din bugetul Ministerului Mediului, pentru umplerea cu apă a canalelor de irigaţii, pe perioada unui sezon secetos. În acest mod s-ar menţine şi biodiversitatea în zonele amenajate la irigat. Este îndeobşte cunoscut că sudul şi estul României sunt zone cu handicap natural - seceta.

Protocol de preluare a infrastructurii din proprietatea publică a statului
De asemenea, încă o problemă rămasă fără rezolvare este legată de infrastructura interioară de irigaţii aflată în proprietatea publică a statului. O parte din organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii nu o pot prelua prin Protocol în folosinţă şi drept urmare nu pot beneficia de sprijin la accesarea Măsurii 125a 1. – Irigaţii. De aceea se cere modificarea HG 1872/2005 care reglementează normele metodologice de aplicare a Legii Îmbunătăţirilor Funciare nr.138/2004 sau găsirea unei alte soluţii legislative, eventual schimbarea ghidului solicitantului.

Mărirea plafonului maxim pentru accesarea Măsurii 125
Alte propuneri pentru sprijinirea structurilor organizatorice din domeniul irigaţiilor se referă la suplimentarea sumei alocate pentru Măsura 125 a, subcomponenta a 1 „Irigaţii şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare” în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pe anul 2012, pentru realizarea lucrărilor la toate documentaţiile depuse în sesiunea din octombrie 2012, care au fost declarate eligibile. O alta ar fi includerea Măsurii 125 a, subcomponenta a 1 în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pe anul 2013.

Şi nu în ultimul rând, reprezentanţii FOUAI şi OUAI au solicitat mărirea plafonul maxim pentru un proiect finanţat prin Măsura 125 a 1 pentru organizaţii de la 1.000.000 euro la 1.500.000 euro. În cazul federaţiilor, plafonul maxim să fie diferenţiat în funcţie de suprafaţa netă aflată în exploatare.
Astfel, pentru FOUAI-urile care au până la 5.000 hectare, ajutorul public acordat pentru un proiect de investiţie de utilitate publică să fie de 2.000.000 euro; pentru cele cu suprafeţe cuprinse între 5.001 şi 10.000 hectare - 2.500.000 euro; între 10.001 - 25.000 hectare, maximul acordat să fie de 4.000.000 euro; între 25.001 - 50.000 hectare, 6.000.000 euro, iar federaţiile care au în exploatare o suprafaţă amenajată la irigat ce însumează peste 50.000 hectare să poată implementa proiecte ale căror valoare maximă să ajungă la 8.000.000 de euro.