DISPARE ȚĂRANUL ROMÂN! DISPARE FERMIERUL MIC!

Avem ultima civilizație rurală din Europa și, în loc să o protejăm modernizând-o, o lăsăm să moară de foame, a spus Vasile Dâncu, fostul vicepremier al României. Anul trecut, din subvențiile care li s-ar fi cuvenit țăranilor români s-au pierdut 800 de milioane de euro. Banii din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) nu s-au împărțit, așa că i-am returnat Comisiei Europene. În condițiile în care țăranul român se zbate pentru supraviețuire, nouă ne-a dat mâna să renunțăm la o sumă uriașă.

Pentru salvarea satului românesc nu există nicio strategie. Din cei aproximativ 940.000 de fermieri care cer anual subvenții de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), cei mai mulți sunt fermieri mici, țărani cu ferme de familie, care lucrează până la 5 hectare sau care au în proprietate 4-5 capete de bovine. Politica Agricolă Comună (PAC) nu este îndreptată spre sprijinirea țăranului român. Schemele de plată sunt gândite pentru ferme de dimensiuni medii. Țăranii noștri nu conștientizează la acest moment că singurul ajutor de care se bucură și cei care au doar trei vaci în bătătură va dispărea.

Ne referim la ajutorul național tranzitoriu. Este schema de plată acordată de la bugetul de stat, dar a cărei valoare scade în fiecare an. Așa e înțelegerea cu Uniunea Europeană. De câte ori anunțăm cuantumul acestei scheme, fermierul mic autohton ne scrie plin de furie: hoții ne-au tăiat din bani! Nu v-a tăiat nimeni din bani, oameni buni, această subvenție va scădea până la dispariție. Și atunci, țăranul care are trei vaci nu va mai beneficia de niciun ajutor financiar.

Subvențiile cu un cuantum mare, sprijinul cuplat, sunt direcționate spre dezvoltarea fermelor medii. Asta înseamnă că ferma țăranului trebuie să numere minim 10 capete de bovine, respectiv minim 5 capete de bovine în zona montană ca să poată beneficia de aceste subvenții. Am luat acest exemplu al sprijinului cuplat din zootehnie pentru că este cel mai sugestiv.

Subvenția pe suprafață rămâne și pentru țăranul care muncește 2 hectare de pământ, dar valoarea ei este mult mai mică decât cea încasată de un fermier mediu care muncește de la 5 ha de teren în sus. De ce este mult mai mică? Și pentru simplul motiv că plata redistributivă are un cuantum mult mai mare la suprafețele care depășesc 5 ha. Dacă până la 5 ha e 5 euro/ha, peste 5 ha până la 30 ha inclusiv ajunge la aproape 49 euro/ha. Este cuantumul pentru 2016. O schemă de plată creată de Comisia Europeană tocmai pentru comasarea suprafețelor agricole.

Nu mai e un secret pentru nimeni că pământul românesc e fărămițat. Coagularea lui a mai dus la apariția unei alte scheme de plată. Submăsura 6.5 schema pentru micii fermieri din PNDR 2020 le acordă sprijin financiar de maxim 1.500 euro/an țăranilor care-și vând sau își arendează  suprafețele mici de terenuri agricole. Cu certitudine, multe parcele răzlețe, prin aplicarea acestei scheme, vor fi înghițite de fermele mari.

O statistică interesantă, făcută de Ziarul Financiar, demonstrează că 20.000 de fermieri mari români dețin o suprafață mai mare decât ar deține 2,8 milioane de fermieri mici, de țărani români, spun reprezentanții companiei VitalFields, care au lansat la București o aplicație utilă pentru managementul fermelor.

Chiar și fără un sprijin financiar substanțial, de la stat sau de la Europa, țăranul nostru ar putea supraviețui dacă și-ar vinde produsele. Dar nici la acest capitol nu există vreo strategie.

Țăranul român a primit o lovitură mortală de la hipermarketuri, în 2007, când am intrat în UE. Complexul industrial a venit peste noi ca tancurile sovietice, a afirmat Vasile Dâncu referindu-se la efectele importurilor asupra produselor românești.

Țaranul român nu înțelege ce i se întâmplă, pentru că lucrurile se accelerează cu o viteză amețitoare pe care el nu o poate asimila. Pentru guvernanții de după 1990, dispariția fermei țărănești este o forma de progres deși în toată Uniunea Europeană ferma țărănească familială constituie fundamentul pentru alimentația europenilor, spune profesorul Avram Fițiu.

Țăranul român ajunge greu la fonduri europene. Birocrația care persistă pentru accesarea banilor pe diferite măsuri de finanțare din PNDR 2020 îl determină să se lase păgubaș. Ăsta e un motiv! Al doilea, țăranul român e sceptic, de un scepticism incurabil, de nevindecat. Mentalitatea în ce privește fondurile europene disponibile e următoarea: de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare. Ba mai mult, nu mă bag în așa ceva că poate trebuie să dau banii înapoi și dau de necazuri. Firește că la menținerea acestei mentalități contribuie din plin atitudinea funcționarilor Agenției de Finanțare a Investițiilor Rurale, care, de multe ori, descind la proiectele pe care le au în monitorizare de parcă ar purcede la anchetarea celor care au încasat fondurile nerambursabile.

Din același scepticism al țăranului român vine și refuzul lui de a se asocia în cooperative. Numai la auzul cuvântului cooperativă, pe țăranul român îl ia cu fiori pe șira spinării. Chiar dacă o cooperativă nu înseamnă un CAP. E o diferență uriașă între CAP-urile de altădată și cooperativele de astăzi. Și dacă sesizează această diferență, țăranul nostru stă pe gânduri dacă să se asocieze. De ce? Dacă îl fură cumva cooperativa.  Și atunci care e șansa de supraviețuire a țăranului român, a fermierului mic?