CUM OBȚINEȚI SUBVENȚIA PE PĂȘUNE!

Pentru încasarea subvenției APIA, pajiştile permanente se întreţin prin asigurarea unui nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha şi/sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an. Astfel, este evitată deteriorarea pajiştilor permanente prin măsuri de întreţinere şi exploatare raţională a acestora.

Fermierii care arendează sau concesionează pajişti permanente de la consiliul local trebuie să asigure o încărcătură de animale de minim 0,3 UVM/ha.

ATENȚIE! Parcelele pentru care nu se asigură încărcătura minimă vor fi excluse de la plată!

Conversia diferitelor specii şi categorii de animale în UVM se face conform tabelului de mai jos (Anexa II la Regulamentul nr. 808/2014):

Ratele de conversie a animalelor în „Unităţi Vită Mare (UVM)”

Pentru a calcula încărcătura de animale pe hectar se procedează astfel: se înmulţeşte numărul de animale care păşunează cu coeficientul prezentat în tabelul de mai sus, iar produsul se împarte la suprafaţa totală de pajişte permanentă existentă în fermă (solicitată şi nesolicitată la plată în cererea de plată).

Pentru pajiştile în proprietate sau contractate (nu cele de la consiliul local): dacă fermierul nu poate asigura minim 0,3 UVM/ha cu animalele proprii sau ale altor fermieri (din cadrul familiei, al unei asociaţii sau societăţi - cu sau fără personalitate juridică, sau pe baza unor înţelegeri scrise cu proprietarii individuali de animale) acesta va trebui să efectueze cel puţin o coasă pe suprafaţa nepăşunată pentru a fi eligibil la plată.

Lucrările de întreţinere a pajiştilor se referă la: distrugerea vegetaţiei nedorite, nivelarea muşuroaielor, curăţarea de pietre, cioate, mărăcini, resturi vegetale uscate, inclusiv a vegetaţiei arbustifere nevaloroase, înlăturarea excesului de apă ş.a.

Legat de întreţinerea şi exploatarea raţională a pajiştilor, fermierii trebuie să mai respecte următoarele:

- primăvara, să nu înceapă păşunatul prea devreme, când solul este încă umed, pentru că acesta se bătătoreşte şi se pot forma gropi, se distruge vegetaţia, iar pe terenurile în pantă se produce eroziunea solului;
- pajiştile care nu sunt păşunate în cursul unui an calendaristic se cosesc cel puţin o dată pe an;
- toamna, păşunatul să înceteze cu aproximativ 25–30 de zile înainte de venirea îngheţurilor permanente prognozate, informaţii de pe site-ul: http://www.meteoromania.ro/anm2/, la rubrica „Informații – Meteo România”.

Potrivit art. 2, alin. (1), lit. h) din OUG nr. 3/2015, Ordonanța subvenților, pajişti permanente înseamnă păşuni permanente şi fâneţe permanente care reprezintă terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee cultivate sau spontane care nu au făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţie timp de cel puţin cinci ani; această noţiune poate include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii, bune pentru păşunat, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere să rămână predominante.

Pajiştile permanente pot include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii, utilizaţi şi pentru păşunat, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere să rămână predominante, precum şi terenurile bune pentru păşunat care fac parte din practicile şi obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee.

În categoria pajişti sunt cuprinse şi:

- păşunile împădurite cu consistenţa mai mică de 0,4 (coroanele arborilor acoperă prin
proiecţie 40% din suprafaţa parcelei, iar golurile dintre marginile coroanelor corespund restului de 60%), calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
- păşunile alpine;
- păşunile situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunării şi Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării".

Prin iarbă şi alte plante furajere erbacee se înţelege toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradiţional pe păşunile şi fâneţele naturale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânţări şi supraînsămânţări, din familiile de graminee şi de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producţia, valoarea nutriţională a pajiştii şi capacitatea de păşunat.

Pajiştile se folosesc pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje (art. 5, alin.1 din OUG nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente)

Fermierii care dețin/administrează suprafețe de pajiști permanente trebuie să respecte prevederile în ceea ce privește regimul de organizare, administrare şi exploatare a acestora.

Schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente în alte categorii de folosinţă este interzisă, exceptând cazurile prevăzute de lege. Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişti permanente se face numai în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

De asemenea, în fermele situate în ariile naturale protejate, este interzis aratul sau discuitul pajiştilor permanente.

Sursa: Ministerul Agriculturii, Ghidul fermierului privind normele de ecocondiționalitate