PĂȘUNILE DIN MUNȚI, PUSTII. Crescătorii de oi nu mai urcă la munte cu turmele. Pajiștile montane nu mai sunt ocupate de animale ca altădată. Paradoxal, crescătorii se plâng că nu au pășuni, dar în munți numărul animalelor și al stânelor s-a înjumătățit. Munții sunt părăsiți pentru că fermierii nu sunt ajutați.
Constatăm cu foarte mult regret că lucrurile nu stau deloc bine. În primul rând, pajiștile montane sunt subîncărcate cu animale. Dacă în urmă cu, să zicem, 30-40 de ani, munții erau plini de animale, la ora aceasta, mai puțin de jumătate decât au fost odată animale. Și asta datorită unor factori economici, sociali, din ultima vreme. Pot să vă spun că pârloagele din arabilul țării a fost în continuare valorificat de către animale, în special de către oieri, și nu a mai fost nevoie să urce cu animalele la munte. Noi am făcut o statistică sau mai bine zis o anchetă a situației din Masivul Bucegi. În Masivul Bucegi, în parcul natural, pe 8.750 de hectare erau 40 de stâni.
Vă pot spune că la această dată, după 12 ani, în 2005 a fost făcută prima constatare, în 2017 mai existau doar 20 de stâni și jumătate efective de animale. Cu toate că, în acest masiv, drumurile de acces, condițiile de procesare și alte condiții din patrimoniul pastoral, erau mult mai avantajoase și mult mai bine reprezentate decât în alți munți.În perioada în care, dealtfel, unele drumuri din Bucegi s-au asfaltat, drumul este foarte accesibil, cu toate acestea, animalele au scăzut ca număr. Dacă acest lucru se petrece în Bucegi, vreau să spun că la nivel de țară, în foarte mulți munți, situația este dramatică. Și plecarea sau nevalorificarea ierbii de către animale este o pierdere irecuperabilă an de an. Ar trebui să găsim mijloacele și metodele de a readuce, a recuceri munții cu animale care să-i valorifice, a declarat dr.ing.Teodor Marușca, director de programe în cadrul Institutului de Cercetare Dezvoltare Pajiști, ICDP, Brașov, la Agraria.
Prețul unui produs făcut în fermele de la munte, lapte, brânză, carne, este egal cu prețul produselor din fermele de câmpie, spune dr. ing. Teodor Marușca, director de programe în cadrul Institutului de Cercetare Dezvoltare Pajiști, ICDP, Brașov.
Prețurile produselor din munte sunt egale cu cele din câmpie. Deci, nu există un stimulent pentru produsul montan care se realizează cu mult mai multe cheltuieli și eforturi. Dacă la câmpie, timpul de lucru efectiv în aer liber l-am considera 100%, la nivelul 1.400 - 1.500 metri altitudine, acest timp de lucru, datorită condițiilor climatice, se reduce cu 25%. De asemenea, perioada de vegetație este mai scurtată, animalele care pășunează realizează producții mai scăzute decât cele din zonele mai joase, de câmpie, dar prețurile la lapte, la carne sunt uniforme. Cu ce-l stimulăm pe cel care produce lapte în zona montană? A adăugat dr. Teodor Marușca.
Potrivit sursei citate, România are 2,1 milioane de hectare de pajiști permanente montane.