TOATE ACESTE DEMERSURI SUB SLOGANUL „ALEGE PORCUL DE ROMÂNIA!”. Nu, nu e un mesaj politic și nici unul electoral! Ci o politică agricolă necesară. Atât de necesară, încât ar fi de neglijat răutățile țugulane privind ferma de porci a lui Dragnea sau a președintelui Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, Alexandru Stănescu.
Pentru că un porc de-al nostru, cu valențe de grătar de soi, mai că ne-ar face cu ochiul mult mai șăgalnic decât toate mesajele publicitare la orice alt sortiment de carne. Ce oaie, care țap sau mai știu eu ce pui al fermierului zâmbește mai frumos ca o ceafă de porc pe grătarul național?!... Poate doar micii, în care tot porcul e la putere. Și, apoi, trebuie să recunoaștem că domnia sa, porcul autohton, ar păpa la troacă porumbul românesc, dar și orzul care nu ajunge bere. Chiar și grâul care nu are calități de panificație. Oricum, noi mâncăm pâine congelată, numai bună de pregătit la microunde pe niciunde, adusă cu chin și jale din import, paravion sau parTIR, de hăt departe. Doar posmagii mai sunt de-ai noștri!
Aș merge chiar mai departe cu gândul „porcizării” agriculturii mioritice. Aș notifica UE că România va da un sprijin cuplat generos fermierilor din vegetal care livrează producția de cereale spre sectorul zootehnic național. Și aș taxa cumva exporturile de materie primă, prin politici fiscale de finețe. Sau, poate, tot prin politici agricole legate de restricții în accesarea fondurilor europene de către exportatorii neți.
Fiecărui fermier care lucrează mai mult de 3.000 ha aș propune să i se ofere facilități fiscale și de investiții dacă investește în zootehnie și/sau procesare. Sau dacă intră într-o înterprindere de tip holding cu o fermă zootehnică și/sau un procesator. Chiar și închiderea în acest fel a lanțului de producție este mai benefică decât varianta eternului export spre Egipt.
Nu spun că oaia nu trebuie aleasă. Dar trebuie să recunoaștem că deficitul din balanța comercială, destul de frustrant, este pe carnea de porc. Oricum, e mai bun pentru România consumul intern de oaie decât orice export pe copite (să nu mai pomenim de protestele iubitorilor de animale) care, practic, este la fel de dăunător ca și exportul de grâne. În fapt, un export de subvenție! Pe când Europa importă carne de oaie din Australia și Noua Zeelandă pentru tigăile comunitare. Iar, în curând, și Marea Britanie va ieși din UE, lăsând piața cărnii de oaie cu deficit mare în balanța europeană.
Dar, pentru a ajunge aici e nevoie de metisări rapide în rândul șeptelului ovin, dar și de construirea de abatoare care să tranșeze profesional carcasa de oaie, chiar și pentru HoReCa. Să nu mai pomenim de vita de carne, că mă cam apucă plânsul! Dar să nu uităm rasa cea mai consumată pe piciorul ăsta de plai, leguma cea mai de preț a românului: PORCUL!
Alegeți porcul de România, din mai multe cauze! Nu vă cer să fiți naționaliști, ci doar să cântăriți diversele avantaje ale consumului local de absolut orice. Fie și numai pentru că, efectiv, carnea de porc poate ajunge în 24 ore în orice magazin din țară. Chiar și pentru că, în acest fel, plătim salarii copiilor și nepoților noștri.