Producătorii de alimente, supermarketurile, lanţurile de restaurante, companiile de catering şi sectorul comercianţilor cu amănuntul au semnat oficial planul promovat de Ministerul spaniol al Sănătăţii pentru reducerea conţinutului de zahăr, grăsimi şi sare cu 10% în aproape 4.000 de alimente până în 2020!
Aşa-numitul Plan de colaborare pentru îmbunătăţirea compoziţiei alimentelor şi băuturilor fusese anunţat încă de la începutul lunii februarie 2018, dar punerea sa în aplicare a necesitat ratificarea celor 20 de acorduri semnate cu asociaţiile patronale după primirea aprobării din partea autorităţii statale de avocatură şi trezoreriei.
Proiectul vizează treisprezece tipuri de alimente şi băuturi (gustări, băuturi răcoritoare, produse de patiserie, cereale pentru micul dejun, creme, produse din carne, biscuiţi, îngheţată, nectar, pâine ambalată, produse lactate şi sosuri) cu conţinut de sare, zahăr şi grăsimi, pentru fiecare dintre acestea fiind impusă reformularea reţetelor.
Ministrul Sănătăţii, Maria Luisa Carcedo, a descris această iniţiativă drept o "piatră de hotar", lansată de predecesorul ei - Dolors Montserrat, din Partidul Popular - şi la care au aderat în cele din urmă 398 de companii. "Trebuie să recunoaştem efortul enorm al industriei, este un pas foarte important pentru a atinge obiectivul de a obţine o alimentaţie mai sănătoasă pentru toţi cetăţenii", a declarat Carcedo, citată de agenţia EFE.
Obiective noi după 2020
Reprezentanta guvernului spaniol a catalogat acest acord drept "un exemplu de colaborare public-privată" şi a raportat că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) "o va include printre cele mai bune practici de recomandat în următoarele luni".
Maria Luisa Carcedo a încadrat acest plan în obiectivul guvernului de combatere a excesului de greutate (care afectează 54% dintre adulţii spanioli şi 40% din populaţia copiilor) şi obezitatea (de care suferă aproximativ 17% dintre adulţi şi 18% din rândul minorilor). În acest sens, ministrul a subliniat că datele Institutului Naţional de Statistică sugerează că familiile cu venituri mai scăzute sunt hrănite în mod semnificativ mai mult decât cele cu venituri mai mari şi exercită mai puţin activitate fizică.