Trei semne şi reversul lor

Probabil că, citind titlul articolulului, primul lucru care vă vine în minte este dacă într-adevăr putem noi să ne inspirăm din agricultura practicată peste Ocean. Ştiind, evident, ce mari diferenţe există între cele două ţări.

În repetate rânduri am atras atenţia asupra faptului că, pentru a putea fructifica uriaşul potenţial agricol, avem nevoie de o politică agricolă adecvată, coerentă, orientată spre realităţi şi piaţă.

Poate prea prinşi între problemele iernii şi cele economice, am impresia că expediem cam repede rezultatele recensământului populaţiei. Să pierzi 2,6 milioane de locuitori în zece ani (potrivit raportului Institutului Naţional de Statistică) nu este deloc la îndemâna oricui.

Recentul discurs al preşedintelui Traian Băsescu din intervenţia cu românii a readus în dezbatere o temă interesantă: modernizarea statului. Fără să intru acum în nuanţe politice, deoarece nu acesta este scopul comentariului, reamintesc trei lucruri, care, în opinia mea, dacă ar fi aplicate, ca lege, România ar fi, cu siguranţă, o ţară mult mai modernă. Iar profilul statului român s-ar apropia probabil foarte tare de cel imaginat de către preşedinte.

După şapte ani de interdicţie a exportului de porci, Uniunea Europeană revine asupra măsurii şi ne dă  „verde”. Deşi această decizie este, după părerea mea, una extrem de importantă, presa şi oficialii nu îi acordă atenţia cuvenită.

Agricultura joacă un rol esenţial în dezvoltarea unei ţări, mai ales prin prisma faptului că toţi avem nevoie de alimentaţie. De aici porneşte şi faptul că importanţa acestui sector din economie ar trebui să fie una vitală.

Oricâte economii ar vrea să facă un fermier, există categorii de costuri care nu se pot reduce foarte mult. Aşa sunt, de pildă, cheltuielile cu carburanţii. Din astfel de raţiuni, subvenţiile oferite de stat la achiziţia de motorină continuă să rămână vitale pentru zona agricolă. Şi este bine, desigur, că autorităţile îi sprijină astfel pe producători.

Din dorinţa de a scrie un editorial la început de an, căutam un subiect. Şi mă gândeam să fie ceva care marchează într-un fel ori altul anul pe care recent l-am părăsit.

Încă din urmă cu câţiva ani, asta că să rămânem în istoria recentă, potenţialul agricol al ţării era văzut ca o zestre de nepreţuit prin care România poate şi trebuie să prospere.