Procentul din plăţile directe pentru climă şi sol ar putea creşte birocraţia şi costurile în noua PAC

„Totuși, prin această măsură s-ar putea oferi agricultorilor stimulente economice reale pentru metode de producţie mai puţin poluante, precum şi despăgubiri pentru costurile de producţie mai ridicate sau pentru pierderi de venit datorate aplicării acestor metode tehnologice. “Ecologizarea” plăților directe ar trebui însoţită de o finanţare suplimentară a plăţii de bază și nu să reprezinte un procent din această plată”, se arată în document.

Potrivit acestuia, majoritatea ţărilor doresc  o politică agricolă puternică şi integrată, cu un buget semnificativ, care să poată asigura securitatea alimentară a populaţiei, veniturile fermierilor şi dezvoltarea zonelor rurale.
”Există totodată anumite interese de grup, care pun alături state cu anumite concepţii privind viitorul PAC, comunitatea de interese fiind generată fie de motive financiare coroborate cu o concepţie mai liberală privind politicile agricole (grupul ţărilor liberale), fie de un trecut recent frustrant care a produs importante decalaje sociale şi economice (este vorba de fostele state comuniste), fie de anumite realităţi economice şi sociale din vechile state europene (ponderea mai importantă a agriculturii în economie şi în ocupare, structura fărâmiţată a fermelor, ponderea ridicată a zonelor defavorizate) care a produs grupul statelor europene mai conservatoare”, spune studiul IER.

Acesta mai arată că statele nou aderate vor dori un Pilon 1 foarte puternic, cu plăți directe care să crească semnificativ după anul 2013.
”Aceste state vor dori o redistribuire a plăților directe între țări dar este greu de crezut că statele net contributoare vor accepta această situaţie. Dacă statele nou aderate vor forța pentru o redistribuire majoră a plăților directe, atunci suportul politic pentru ajustarea PAC se va diminua. Statele net - contributoare la bugetul UE nu sunt dispuse să accepte mari modificări în redistribuirea fondurilor între țări și mai ales către țările nou-aderate, iar această reținere, care s-a manifestat încă din anul 2007, este acum cu atât mai justificată de actuala criză financiară, care pune sub presiune zona euro și implică acordarea de ajutoare financiare consistente către țări ca Grecia, Irlanda, Portugalia”, se explică în studiul citat.