Creșterea suprafeței minime pentru acordarea subvențiilor APIA! Ce soartă au fermele mici!

"Războiul supraviețuirii

O mică discuție TV în Franța în care un invitat se întreabă de ce sunt trimise blindate în stradă la protestele fermierilor. Este război se întreabă acesta? Clar este o întrebare importantă si personal mă hazardez să zic că da, este un război al supraviețuirii.

Și o sa ma explic așa cum mă pricep, ce anume vreau să zic.

Prin 2021 in vremea ministrului Oros, apoi in perioada ministrului Chesnoiu si nu in ultimul rand in ,,epoca întunecată " a celui de nedorit, adica dl Daea ( fiindca ministru a fost dintr-o impardonabil greseala multipla), am susținut alături de altii, putini ce-i drept, creșterea suprafeței minime pentru acordarea subvențiilor și necesitatea unei foi de parcurs pentru creșterea suprafeței fermelor, în special al celor vegetale. Nimeni nici nu a vrut să audă, darămite să discute, iar miza politică și electorală nu era de asumat pentru partidele celor menționați.

Înainte de a aminti corul de înjurături, am mai spus că atât Comisia UE cât și guvernele țărilor membre ar trebui să dea o limită minimă de suprafață a fermelor în viziunea lor și bazată pe analize susținute de studii, plus un termen de reconversie a fermelor europene ( în special cele de cultura mare).

Ce vaiete, ce înjurături, ce blesteme si plus multe epitete din partea traditionalistilor nostri ca vreau distrugerea fermelor tradiționale, dar nimeni nu a vrut sa vadă ipocrizia UE care asta doreste, doar ca nu o spune, dar o face? Dar ce am vrut sa spun atunci și poate pricepem acum?

Comisia și multe din țările mari producătoare agricole au înțeles că subvenționarea fermelor mici în special de cultură mare, nu mai poate fi susținută în fața concurenței cu Rusia, Ucraina, America de Sud, Australia sau SUA și este nevoie de o creștere a suprafeței minime.

În al doilea rând probabila aderare a Ucrainei ar răspunde la doua probleme, prima legata de securitatea alimentara a UE care ar fi garantata ( este si acum), dar primul punct ar fi posibil in acest scenariu fara a se continua subvenționarea agriculturii.

Trebuie menționat ca in Rusia ferme de sute de mii de ha nu sunt multe, dar nici exceptii.

Pentru cei care nu înțeleg, aderarea Ucrainei ar necesita creșterea fondurilor pentru agricultura cu cca 40%, bani pe care nimeni in UE nu este dispus sa ii dea, iar cine crede ca pica din cer, sa schimbe credinta.

În timp ce ai nostri demnitari au fel de fel de preocupari, Germania si statele prietene deja discuta arhitectura agriculturii europene dupa 2027 in care să nu mai existe subventii europene, dar fiecare stat având o libertate de subvenționare națională după buget.
Ce înseamnă asta? Aceste state sunt dispuse să deschidă piața pentru importuri în UE, adică toate țările mai prăpădite care nu vor putea susține subvențiile agricole, vor importa de la cei care pot. Unde vom fi noi in acest scenariu? Aveti dreptul la 3 întrebări.

Ce legătură este între aceasta opinie și revoltele fermierilor de azi? Simplu.

Toate condiționalitățile în opinia mea sunt pentru scăderea profitabilității și accelerarea procesului de falimentare al fermelor mici care în mod normal va fi urmată de comasare.

De ce spun asta? Pai o ferma sa zicem de 50 ha din UE, care este obligata sa lase parloaga 5% si încă 5% leguminoase care afara de soia si lucerna nu au pret, cum sa rămână competitiva cu o ferma ruseasca de 500.000 ha care cultiva floare in zonele de nord, fara fertilizare, o recoltează pe zapada si cand face 1,5 -1,8 to/ ha se pupa in oglinda, dar este rentabil? Asa cum si americanii sunt rentabili cu cca 3,5-4 to/ ha. Fiindca sunt extensivi la aceste culturi, iar inputurile si arenda au alte valori incomparabile cu noi în UE.

Pentru cei care nu au văzut asa ceva poate nu cred, dar este o realitate.

Revenind asta este programul capitalist usturător la noi, în UE.
Unul mai social ar fi fost de genul sa iti anunți obiectivele, sa aloci bani pentru tranziție, in care unii sa fie convinși sa vândă si altii sa cumpere, totul intr-o perioada de timp. Olanda a fost singura care a încercat ceva de acest gen cu fermele de vaci, dar rezultatele sunt slabe.
Dar legatura cu protestele? Fara sa fie conștienți in numar mare, fermierii de fapt lupta pentru amânarea acestui moment, dar vestea proasta este ca se derulează implacabil. Poate fi oprit? Nu cred fiindca oprirea inseamna taxe mai mari la populație care personal nu cred ca le va suporta. Poate pe termen scurt pentru o perioada de tranziție.

Care este ieșirea? Greu de spus, dar economic nu sunt opțiuni.

S-a încercat una, adica agricultura ecologica prin care indirect sa fie convinsa populația sa plătească mai mult pentru o marfa care fermele mari nu au cum sa o facă. Nu vreau sa vorbesc de cele de la noi.

Rezultatul nu este cel scontat și marea masă a populației nu poate și nici nu dorește să își asume acest efort.

Ce urmează? Gazarea ,,economică" a micilor fermieri va fi un pic încetinită, dar va continua până la victoria finală.

De aceea poate colegi fermieri mai mari, printre care mă consider și eu, trebuie să înțelegem că miza principala a acestor revolte este salvarea a cât mai multe ferme de acest tip și apoi venim și noi cu problemele noastre. Dar in mod clar nu noi cei mari suntem subiectul principal, cel puțin în opinia mea, iar orice timp suplimentar obținut le poate da șansa celor mici să caute soluții - trecerea la legumicultura, pomicultura, zootehnie, cooperative, etc. Care vrea și înțelege.
Pentru mulți va fi mai ușor să mă înjure si sa ii creadă pe cei care le vor prezenta o viata mai roz. Eu sunt adeptul formulei de a ,, nu crede în lacrimi".
Timpul va decide, dar dacă voi avea dreptate nu voi mai avea multi colegii alaturi de care sa sărbătoresc victoria previziuni.
In rest numai de bine." Fermier Ștefan Gheorghiță.