"Simțeam că dacă nu vând cele 173 de vaci de lapte, într-un an de zile nu mai rezist," i-a spus un crescător de vaci din Sălaj europarlamentarului român Daniel Buda, care l-a vizitat zilele trecute.
“Lipsa forței de muncă m-a adus în situația de a decide între propria viață și fermă. Simțeam că dacă nu vând cele 173 de vaci de lapte, într-un an de zile nu mai rezist”, spune domnul Laci.“După 14 ani de stat în Spania, în care primii 3 ani nici nu am venit în țară, am decis împreună cu soția să ne întoarcem în România și să înființăm o fermă de vaci de lapte. Cu mentalitatea de afară, cu dorința de a nu mai fi legat de ce vor alții, am început cu forțe proprii să ridic ce vedeți aici!
Cu bani puțini, la marginea satului unde să nu încurc pe nimeni, dar nici să nu mă încurce nimeni, an de an am crescut animale! Vaca de lapte este însă la fel ca la “forjă”, nu puteam merge nici până la Zalău, de concediu nici nu se putea pune problema.Terenul adunat cu greu, câte 10 arii azi, 20 mâine, am încercat să-l comasez. Se câștigau bani frumoși din lapte, dar lipsa oamenilor m-a adus în situația de a decide între propria viață și fermă. Știm că sluga nu te face gazdă, dar am fost întotdeauna atent la nevoile celor care au lucrat aici. Doar bani voiau, iar munca era cum era. Am ajuns ca în nici 30 de zile să vând tot, dar cu toate acestea nu m-am putut lăsa de animale.
Așa că am cumpărat din Ungaria câteva zeci de capete de vaci din rasa Limousine! Pentru mine, animalele sunt ca un drog, nu mă pot lăsa de ele. Și nici nu vreau. Ele sunt viața mea. După o zi de stat la birou, îmi trăiesc o a doua viață. Fiind vaci de carne, nu am multă bătaie de cap. Uneori mai am probleme cu fătările, dar mă trag pe burtă prin balegă să nu mă vadă, numa să pot pune forcepsul și să trag vițelul afară.
Vara le țin în pășunea îngrădită cu gard electric și păzită de camerele video. Scumpe, da’ fac toți banii. Pe telefon primesc fiecare mișcare, le cunosc după mers. Am și cultură mare, dar anul ăsta au fost prețurile scăzute, mai ales la porumb. Da’ nu ne plângem, mergem înainte! Soția, fiica și fiul cel mic au venit în pandemie aici la fermă! Nu au mai plecat, le place tare mult. O să vedem când va fi cu școala cum va sta treaba.”De altfel, soția lui Laci este ceea ce trebuie unui fermier! O gospodină desăvârșită, căreia îi mulțumim pentru bucatele excepționale.Casa construită cu bun gust pare desprinsă din povești, cu terasa care îți oferă o priveliște deosebită, chiar și în acest anotimp. Steagul Uniunii Europene, în semn de recunoștință, stă lângă steagul României. Îți încarci bateriile după astfel de vizite la oameni frumoși, acasă, acolo, la ei în fermă. Mirosul de bălegar în mod cert te face să îți crească tensiunea atunci când mai discuți cu unii scorțoși de pe la Bruxelles, care au văzut vaca în poze și care îți explică că “nu se poate”! În același timp, conștientizezi încă o dată că pentru oamenii aceștia niciun efort nu-i prea mare și merită să te bați pentru ei oriunde ai fi.Mulțumesc, domnule Laci, și distinsei tale soții pentru omenie, dar mai ales pentru lecția de viață pe care ne-ai oferit-o," a postat Buda povestea crescătorului pe Facebook.