Atenție la această boală care afectează vacile!

Ce este Paratuberculoza?

Paratuberculoza este o boală infecțioasă cronică care afectează intestinul animalelor și este cauzată de bacteria Mycobacterium avium paratuberculosis (MAP). Transmiterea se face prin fecale contaminate, lapte matern sau lichid amniotic. Deși boala este întâlnită la diverse specii, inclusiv bovine, oi, capre sau chiar cămile, impactul asupra vitelor, cum ar fi rasele Angus, este semnificativ. În timp, animalele infectate pot dezvolta diaree cronică, pierderea în greutate, scăderea producției de lapte și chiar infertilitate. În cazuri grave, boala poate duce la moartea animalului.

Deși majoritatea animalelor infectate devin purtători latenti ai bacteriei, paratuberculoza afectează grav productivitatea acestora. Într-un focar de infecție, este esențial să se ia măsuri de dezinfectare corespunzătoare, deoarece bacteria este extrem de rezistentă la dezinfectanți și poate supraviețui în sol și gunoi de grajd chiar și până la 12 luni.

Simptomele Paratuberculozei
Dacă observi că vacile din ferma ta prezintă diaree cronică, apoasă, care nu se ameliorează cu tratamentele obișnuite, este posibil să te confrunți cu paratuberculoza. Această boală insidioasă, cauzată de Mycobacterium avium, debutează în tăcere, dar poate avea consecințe grave. Primele semne includ pierderea în greutate, chiar dacă animalele au un apetit normal, scăderea producției de lapte și o blană zbârlită, care își pierde strălucirea. Mai târziu, apare umflarea țesuturilor moi sub mandibulă, cunoscută sub numele de „bottle jaw” – un indiciu clar al unei probleme severe.

Pe măsură ce boala avansează, vacile devin tot mai slăbite, iar simptomele de deshidratare sunt evidente: pielea rămâne ridată după un test de prindere, speculul nazolabial este uscat, iar setea și letargia devin tot mai accentuate. Paratuberculoza afectează tractul digestiv, împiedicând absorbția nutrienților și cauzând cașexie.

Simptomele de cașexie sunt greu destul de ușor de identificat: vacile par fragile, scheletice, iar activitatea lor fizică devine tot mai redusă. Pe lângă pierderea masei corporale, observi și semne de depresie și o stare generală de apatie. Spre deosebire de alte afecțiuni, cașexia asociată paratuberculozei indică faptul că boala a avansat deja într-un stadiu critic. Intervenția rapidă și măsurile preventive sunt esențiale, însă trebuie să înțelegi că, odată ce cașexia se instalează, șansele de recuperare sunt extrem de scăzute.

Diagnosticul Paratuberculozei
Paratuberculoza este o provocare serioasă în diagnosticul bolilor la animale, mai ales pentru că simptomele acesteia pot fi ușor confundate cu cele ale altor afecțiuni, precum puternicoidoza, coccidioza sau chiar diareea alimentară. Ca să diferențiezi corect această boală, trebuie să te bazezi pe două metode principale: testarea serologică și cea alergică. Testul serologic implică analiza serului extras din sângele animalelor suspecte, folosind o metodă numită RSK, cu o rată de detectare impresionantă de 85%. Pe de altă parte, metoda alergică, care include utilizarea paratuberculinei, poate identifica până la 94% dintre cazuri printr-un test intradermic.

După injectare, în 48 de ore, apare edem la locul testului, fără contururi clare, cu o textură dureroasă și temperatură crescută local. Dacă ai dubii, se repetă testul, iar rezultatul se verifică în ziua următoare. Atenție, însă! Diagnosticul final necesită și analize de laborator ale materialelor anatomopatologice: ganglioni limfatici, intestin, fecale cu mucus.

Prevenirea Paratuberculozei
Paratuberculoza se răspândește prin contactul direct între animalele sănătoase și cele infectate, motiv pentru care prevenția începe cu separarea strictă a acestora. Animalele susceptibile la boală trebuie ținute în clădiri diferite, iar distanța dintre ferme trebuie să fie de cel puțin 100 de metri. Este interzis pășunatul comun al bovinelor cu alte vite mici, deoarece nu trebuie să se transmită patogenul.

Bovinele care reacționează pozitiv la testele alergene pentru paratuberculoză trebuie să fie eliminate prin sacrificare, iar vițeii cu vârsta între 10 și 18 luni, care au reacționat de două ori la tuberculină, trebuie să fie menținuți sub observație. Acest proces asigură depistarea timpurie și previne răspândirea bolii.

Lăptăria trebuie să folosească exclusiv lapte pasteurizat, iar îngrijitorii trebuie să poarte haine curate și să le dezinfecteze în mod regulat. Hambarul și echipamentele trebuie dezinfectate periodic, iar pereții văruiți, pentru a menține un mediu sigur pentru animale.

Concluzie
Paratuberculoza la bovine și alte artiodactile este o boală incurabilă, motiv pentru care nu este recomandat să ascundeți animalele infectate de autoritățile veterinare. Un singur individ bolnav poate contamina rapid toate celelalte animale din zonă. Dacă izbucnește un focar epizootic, toate animalele susceptibile din regiune vor fi eliminate de serviciile veterinare, ceea ce poate implica costuri mult mai mari decât sacrificarea unui singur animal infectat.  (Material realizat de Asociația Aberdeen Angus România)