ANSVSA: Crescătorii de animale, obligați să se adreseze medicului veterinar!

Toate produsele medicinale veterinare autorizate pentru comercializare şi utilizare în România, inclusiv prospectele acestora, sunt înscrise în Nomenclatorul produselor medicinale veterinare postat pe site-ul Institutului Naţional de Referinţă în acest domeniu, respectiv Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar, şi poate fi consultat accesând link-ul: http://www.icbmv.ro/ro/nomenclator-produse.

Produsele medicinale veterinare autorizate prin procedură centralizată pentru comercializare în toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) sunt publicate pe site-ul Agenţiei Europene a Medicamentelor (EMA) la următorul link: https://www.ema.europa.eu/en/medicines.

Produsele medicinale veterinare trebuie să fie utilizate conform indicaţiilor menţionate în prospect şi pe etichetă.

De asemenea, modul de eliberare a produselor medicinale veterinare este prevăzut în specificaţiile aprobate ale produselor (prospect şi etichetă).

După achiziţionarea produselor medicinale veterinare prescrise de către un medic veterinar cu drept de liberă practică, proprietarii sau deţinătorii de animale pot administra animalelor doar capsule, comprimate şi ovule sau le pot efectua inhalaţii, instilaţii sau aplicaţii locale, în situaţia în care nu este necesară administrarea acestor produse exclusiv de către medicul veterinar.

În situaţia achiziţionării altor produse medicinale veterinare decât cele prevăzute mai sus, prescrise de către un medic veterinar cu drept de liberă practică, proprietarii sau deţinătorii de animale sunt obligaţi să se adreseze medicului veterinar sau personalului de specialitate, în vederea administrării acestor produse la animalele bolnave.

În prezent, în legislaţia UE din domeniul nutriţiei animale nu se utilizează sintagma “supliment nutritiv de uz veterinar”, iar produsele astfel denumite pot fi încadrate, după caz, în categoria furajelor complementare sau furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale (furaje dietetice).

Furajele complementare sau furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale pot fi introduse şi comercializate pe teritoriul Uniunii Europene (inclusiv în România) doar dacă aditivii furajeri conţinuţi sunt autorizaţi în conformitate cu Regulamentul (CE) Nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind aditivii din hrana animalelor, cu modificările și completările ulterioare şi se regăsesc în Registrul Comunitar al Aditivilor Furajeri.

Toţi aditivii furajeri autorizați sunt incluşi în Registrul comunitar al aditivilor furajeri, întocmit și actualizat de către Comisia Europeană, ce poate fi consultat accesând linkul EU Register (europa.eu).

Furajele complementare şi furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale nu au indicaţii privind prevenirea, tratarea sau vindecarea unei boli (cu excepţia coccidiostaticelor și a histomonostaticelor autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003).

Furajele complementare şi furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale sunt destinate administrării pe cale orală la animale.

Introducerea pe piaţă a furajelor complementare/furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale se face cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale, cu modificările și completările ulterioare.

Normele referitoare la introducerea pe piață și la utilizarea furajelor pentru animalele de la care se obțin și cele de la care nu se obțin produse alimentare în cadrul Comunității, inclusiv cerințele privind etichetarea, ambalarea și prezentarea acestora sunt stabilite de către Regulamentul (CE) nr. 767/2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei, cu modificările și completările ulterioare.