Ajutoare de stat! Decizie Comisia Europeană!

OAR revizuite, care au fost adoptate de Comisie la 19 aprilie 2021 și vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2022, permit statelor membre să ajute regiunile europene cele mai defavorizate să recupereze decalajele și să reducă disparitățile în ceea ce privește bunăstarea economică, veniturile și șomajul – obiective de coeziune care se află în centrul politicilor Uniunii. Orientările oferă, de asemenea, statelor membre mai multe posibilități de sprijinire a regiunilor care se confruntă cu provocări structurale sau legate de tranziție, cum ar fi depopularea, pentru a contribui pe deplin la tranziția verde și la tranziția digitală.

În același timp, OAR revizuite mențin garanții solide, menite să împiedice statele membre să utilizeze banii publici pentru a declanșa relocarea locurilor de muncă dintr-un stat membru al UE în altul, ceea ce este esențial pentru asigurarea unei concurențe loiale pe piața unică.

Harta ajutoarelor regionale pentru România definește regiunile din această țară care sunt eligibile să primească ajutor regional destinat investițiilor. Harta stabilește, de asemenea, intensitățile maxime ale ajutoarelor în regiunile eligibile. Intensitatea ajutorului este valoarea maximă a ajutorului de stat care poate fi acordat pentru fiecare beneficiar, exprimată ca procent din costurile de investiții eligibile.

În temeiul OAR revizuite, vor fi eligibile pentru a primi ajutoare regionale destinate investițiilor regiuni care acoperă 89,34 % din populația României:

șapte regiuni din România (Nord-Vest, Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Vest) se numără printre regiunile cele mai defavorizate din UE, cu un PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE. Prin urmare, acestea sunt eligibile pentru a primi ajutor în temeiul derogării de la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE (așa-numitele zone „a”), cu intensități maxime ale ajutorului pentru întreprinderile mari cuprinse între 30 % și 60 %, în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor al zonei „a” respective. Aceasta include o creștere de 10 % pentru anumite părți ale regiunilor în cauză care au fost afectate de o pierdere relativ ridicată a populației în ultimul deceniu;
douăzeci și opt de municipii, din patru părți diferite ale regiunii Ilfov care se învecinează cu zona „a” Sud-Muntenia, sunt eligibile pentru a primi ajutor în temeiul derogării de la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE (așa-numitele zone „c” care nu sunt predefinite). Intensitățile maxime ale ajutoarelor pentru întreprinderile mari din aceste zone vor varia între 35 % și 45 %, pentru a se asigura că diferența dintre intensitățile zonelor „c” și zonelor învecinate „a” nu depășește 15 %.

În toate domeniile de mai sus, intensitățile maxime ale ajutoarelor pot fi majorate după cum urmează, pentru investițiile inițiale cu costuri eligibile de până la 50 de milioane EUR: cu 10 puncte procentuale pentru investițiile realizate de întreprinderile mijlocii și cu 20 de puncte procentuale pentru investițiile realizate de întreprinderile mici.

Odată ce va fi instituit, în contextul Regulamentului privind Fondul pentru o tranziție justă, un viitor plan teritorial pentru o tranziție justă, România are posibilitatea să notifice Comisiei o modificare a hărții ajutoarelor regionale aprobate astăzi, pentru a aplica o potențială majorare a intensității maxime a ajutorului în viitoarele zone de tranziție justă, conform dispozițiilor OAR revizuite privind zonele „a”.

Context

Europa a fost întotdeauna caracterizată de disparități regionale semnificative în ceea ce privește bunăstarea economică, veniturile și șomajul. Ajutoarele de stat regionale au scopul de a sprijini dezvoltarea economică a zonelor defavorizate ale Europei, asigurând totodată condiții de concurență echitabile între statele membre.

În OAR, Comisia stabilește condițiile în care ajutoarele regionale pot fi considerate compatibile cu piața internă, precum și criteriile de identificare a zonelor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (zonele „a” și, respectiv, „c”). Anexele la orientări identifică regiunile cele mai defavorizate, așa-numitele zone „a”, care includ regiunile ultraperiferice și regiunile al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic sau egal cu 75 % din media UE, precum și zonele „c” care nu sunt predefinite, reprezentând fostele zone „a” și zonele slab populate.

Statele membre pot desemna așa-numitele zone „c” care nu sunt predefinite, în limita unei acoperiri maxime aferente acestor zone (pentru care sunt disponibile, de asemenea, cifre în anexele I și II la orientări) și în conformitate cu anumite criterii. Statele membre trebuie să notifice Comisiei spre aprobare propunerea lor privind harta ajutoarelor regionale.