„Fiecare ou mâncat de la găina din curte
În schimb, oul din coteţ, în drumul său spre tigaie, nu produce nici un ban”, a scris, pe pagina sa de Facebook, Varujan Vosganian, în prezent deputat ALDE.
„Producţia din gospodăriile populaţiei ajunge la peste 20% din PIB, fără să producă nici un leu impozit la stat, iar puternica noastră înclinaţie spre autoconsum, şi nu doar în ce priveşte alimentele, ne costă în fiecare an venituri bugetare de multe miliarde de lei”, mai afirmă acesta.
Vosganian spune că am fi o ţară de ţărani, în care mulţi produc doar ca să mănânce ei, fără să aducă plusvaloare. Suntem coada Europei la fiscalizarea veniturilor şi cu fiecare roşie pe care o mâncăm din brazda de acasă, cu fiecare lingură de „magiun din prunii din grădină, săpun din grăsimile adunate peste an sau pulovăr tricotat din lâna oilor de la stână” (Unde, cine mai face aşa ceva? N-a văzut că oierii aruncă lâna pe câmp şi îi dau foc? - n.red.) mai facem o pagubă statului.
După ce a provocat, deopotrivă, revoltă şi râsete, indignare şi amuzament, Vosganian a revenit ca să explice că nu se pune în nici un fel problema impozitării economiei naturale, aşa cum au înţeles mulţi, ci a convertirii ei în economie de piaţă. Că nu a pomenit de faptul că economia naturală nu plăteşte impozite, ci de faptul că aceasta nu produce impozite.
Deşi unele cifre sunt exagerate şi par rupte de realitate, ceea ce susţine el are şi o parte de adevăr: ca pondere în PIB, veniturile bugetare scad dramatic, atât în raport cu alte ţări europene, cât şi în raport cu bugetul României din anii trecuţi. În Franţa, de exemplu, veniturile fiscale ajung la 47,7% din PIB, în timp ce în România, abia dacă ajung, în 2017, la 26%! Cauzele sunt mai multe, de la evaziunea fiscală, la transferul banilor în paradisuri fiscale, dar una din cauze este că producţia gospodăriilor nu e integrată în economia de piaţă. Consecinţele sunt multiple şi evidente: ponderea muncii salariate în mediul rural e scăzută, veniturile comunelor sunt mici, ponderea veniturilor bugetare în PIB e redusă, între sat şi oraş sunt decalaje mari.
Dincolo de glume, am citit textul aşa cum l-a intenţionat autorul. Am luat, pe rând, fiecare sector, ca să aflăm cât din producţia totală este autoconsum şi unde au eşuat politicile care ar fi trebuit să transforme gospodăria ţărănească în fermă, oricât de mică, dar integrată în economia de piaţă şi care să producă plusvaloare.
Citiţi în paginile 10 şi 12 ale revistei ce ne-au spus câţiva dintre cei care reprezintă fermierii mici şi mari din România. Pe scurt, cam 40% din populaţia României trăieşte în mediul rural, în sărăcie combinată cu tradiţie şi frică de asociere. Mai avem vreo şansă?