Condamnat la supravieţuire

Condamnat să fie supravieţuitor, el învaţă să schimbe "din mers" tehnologiile de cultivare, să se plieze pe "realităţi" care, de cele mai multe ori, nu sunt ale lui şi pe care le trăieşte în speranţa că, totuşi, va fi mai bine.
Anul 2013 a început cu îngheţuri la sfârşit de martie, când câmpul îşi aştepta sămânţa, şi s-a sfârşit cu o toamnă caldă şi nefiresc de lungă, care parcă ar fi vrut să prindă Crăciunul.

Îngheţul de primăvară, cu spiculeţe avortate la grâu şi la orz, cu rapiţa "răsucită", cu amânarea semănatului sau cu pierderi de densitate la floarea soarelui deja băgată în pământ, seceta venită imediat după aceasta şi care, în cele mai multe părţi ale ţării, a persistat pe parcursul întregii epoci de semănat, parcă special pentru a produce germinarea întârziată şi eşalonată, sunt probleme cu care s-au confruntat cei mai mulţi fermieri.
Dar oare au fost pregătiţi să înfrunte asta? Şi da, şi nu. Unii da, pentru că au învăţat din anii trecuţi să se plieze pe voinţa naturii, să îi anticipeze evoluţia şi să se asigure că pot pregăti terenurile pentru semănat repede şi fără a pierde apa din sol, pentru că ştiu să aleagă pentru ferma lor cel mai adaptat şi potrivit hibrid, pentru că au încredere în cei care le sunt alături cu material biologic şi cu sfaturi bune, pentru că ştiu să le ofere plantelor abia ieşite din iarnă ajutor prin fertilizări fracţionate, dar şi cu tratamente eficace, pentru că pot să îngrijească noile plante răsărite în aşa fel încât să minimalizeze efectul vremii. Alţi nu, pentru că aşa este viaţa, cerne şi îi păstrează doar pe cei care îi pot face faţă.
Au trecut prin toate, prin îngheţ, prin secetă şi căldurile nefireşti din lunile aprilie şi mai, prin ploile, uneori excesive, din mai şi iunie, prin canicula şi seceta prelungită a verii iar cei mai mulţi dintre ei au reuşit să minimalizeze efectul vremii şi să se minuneze de ceea ce ar fi realizat dacă toate ar fi fost aşa cum ar fi dorit. Am văzut producţii de porumb foarte mari şi fermieri care constatau că, indiferent de hibridul cultivat, porumbul avea cu o pereche de rânduri de boabe mai puţin decât ar fi fost firesc şi, fără patimă pe Cel De Sus, nu se puteau abţine să nu se întrebe cât de mare ar fi fost recolta lor dacă şi climatul ar fi fost mai bun.

Au făcut tot ce au ştiut şi tot ce au putut, în "simbioza" lor cu pământul, ca să reuşească în această continuă luptă cu viaţa pentru viaţă. Şi au reuşit.
Ce nu au putut controla, dar va trebui să o facă în viitor, au fost preţurile de vânzare a producţiei. Toţi suferă, mulţi vor fi decapitalizaţi, mulţi vor fi nevoiţi să îşi amâne visurile şi speranţele de tehnologizare sau de diversificare a activităţii lor, dar toţi învaţă că doar uniţi pot deveni o forţă care să fie băgată în seamă de cei care le iau produsele pe nimic şi de cei care ar trebui să îi protejeze pentru a a avea grijă, prin ei, prin fermieri, de pâinea ţării.
Anul nou - pe care deşi îl vor sărbători creştineşte în iarnă, l-au pornit din toamnă sau chiar la sfârşitul verii - pare să fie unul bun, care promite producţii mari de rapiţă şi cereale de toamnă. Noul sezon agricol a început cu rezerve mai bune de apă în sol şi a permis pregătirea viitoarelor însămânţări de primăvară pe arături bune, făcute la timp şi în condiţii optime. Însă, primăvara 2014 va aduce una din cele mai mari provocări pentru fermieri, în special în perioada răsăririi plantelor, când răţişoara porumbului, viermele sârmă, diabrotica sau alţi dăunători nu vor putea fi opriţi prin tratamentul seminţei, din cauză că acest tratament, pur şi simplu, nu va mai exista. Poate că vom reuşi să minimizăm pierderile de plante prin asolament, prin lucrări mai bune ale solului sau cu alte verigi agrotehnice. Poate vom reuşi prin tratamente la momentul atacului, dar cu ce bani? Dar vom reuşi să nu ne întrebăm de ce oare decidenţii politici uită că menirea lor este de a ajuta, nu de a împiedica agricultura? Va trebui oare să treacă şi 2014, cu bune şi cu rele, pentru ca la finele său fermierii să înţeleagă că doar uniţi pot fi o forţă, una care să impună, atunci când trebuie, voinţe, căci doar uniţi pot fi un partener egal, respectat şi care să respecte?

Dr. Ing. Ion VOINEA
Product Manager KWS Seminţe