Nu sunt inamicul nimănui!

Pentru că îndrăznesc să am o opinie curată. Pentru că îmi doresc să văd mai binele în agricultură. Pentru că încerc să privesc fenomenul din toate părțile. Puțini dintre voi știu că am crescut vaci de lapte când nu era vorba de nicio subvenție. Deci nu sunt nici departe de fermieri, dar nici prea aproape de politiceni și administrație. Pentru că am făcut și politică. Am mers din casă în casă și am privit alegătorii în ochi. Nu le-am promis mai mult decât știam că aș putea face. Nu le-am dat plase și pixuri, nici găleți, cizme sau mici, sau bere. Nu am putut rezista și am dat totuși într-o seară ultimii mei 50 de lei din buzunar unei familii dezmembrate. La nicio o oră am trecut pe lângă crâșma satului unde capul acestei familii dădea pe gât bere după bere, iar copiii lui plângeau în stradă. Le-am spus oamenilor că îmi pasă de durerea lor. Le-am adunat necazurile în suflet. Ajungeam acasă terminat, cu energii negative până peste poate. Și ei l-au ales pe vechiul primar cu o foarte largă majoritate. Primar pe care îl înjurau cu toții în fața mea. De atunci mi-am jurat să nu mai încerc niciodată politica. Așa că, să nu ne mirăm că nu avem oameni politici decenți și cu suflet. Avem ceea ce votăm. Avem parte de toate miș-mașurile noastre. Avem parte de toate nehotărârile noastre!

Hai să vorbim pe drept despre toate dezastrele din agricultură. Deși se tot vorbește de respect pe toate liniile, nimic în acest sens. Nici de o parte, nici de alta. Atâta timp cât nu acorzi respect e cam greu să îl și obții. Cât despre demnitate, ce să mai vorbesc. La naiba cu ea. Că să vezi, așa și pe dincolo. Ba că nu mi-au dat aia, ba că nu mi-a venit cealaltă, ba că era mai bine înainte de intrarea în UE.

Și fermierii francezi, și cei irlandezi, dar și cei danezi au problemele lor. Și ei cer respect. Și ei vor viață personală. Mulți dintre ei capotează și se sinucid. Nicăieri în lume fermierii nu sunt în centrul universului. Peste tot ei au deranjat politicul și administrația. De aceea tendința mondială este să fie schimbați cu investitori care au angajați. Adică o lume mai mică care nu are nimic de apărat. De aceea organizațiile gen LAPAR nu pot aduce decât câțiva mercenari în stradă pe când oierii au ieșit cu miile să-și apere „sărăcia și nevoile, și neamul” cu toată familia. De la cel cu țâța-n gură pân la cel cu barba sură. Pentru că ei din oierit trăiesc și dacă le iei pășunea, iarna îi condamni la foame. Nu de câini le păsa lor cel mai mult. Cum nu de pământul bieților țărani plâng liderii agricultorilor pe la televiziuni. Ei ar vrea doar să-l cumpere mai lesne fără concurența celor cu bani. Iar până atunci să îl lucreze pentru o biată arendă. Arendă care a crescut doar datorită „nemernicilor” de străini care au pus presiune pe piața funciară. Că oricum țăranii scot mai puțin dacă îl muncesc ei. Că nu au cu ce și plătesc toate și apoi se trezesc cu porumbul ba furat, ba atins de secetă ori de cine mai știe ce altă calamitate.

Am citit deunăzi că președintele unei asociații a vacilor de carne va intra în greva foamei dacă nu li se plătesc subvențiile până la 1 august. Numai că România nu crede în lacrimi. Nici în măsuri extreme de genul acesta. Unii vor zâmbi, alții vor râde, iar cei mai mulți nici nu vor băga de seamă, pentru că sunt prea ocupați cu greva foamei zilnică ca să-i mai creadă și pe bogații satului că nu mai au bani de o Palma de Mallorca. Cât de guvern, nici atât. Îi doare-n tehnocrație!
Așa că nu axa Turcia-Rusia-Iran vă va scăpa de sărăcia europeană, cum susțineți prin comentarii haotice, scrise după o bere de soi băută după o friptană grasă. Încercați să nu mai stați cu mâna întinsă pentru că banii de subvenții, chiar dacă vin mai târziu anul acesta, vin. Nu sunt o fata morgana ca ideile de Roxit. Nu uitați că doar calitatea, unirea și politicile bune vor aduce normalitatea în agricultură.
Dacă nu, ne vom lăsa atrași înapoi în gulagul roșu. Acolo unde tocmai voi, cei harnici și cu cheag, veți avea de suferit. Veți deveni iar chiaburi și mai știu eu ce alt apelativ popular (al celor care vor lăsa atunci ajutorul social și crâșma și se vor transforma în inchiziție).

Ura nu naște decât ură, iar cine seamănă vânt culege furtună. E greu să vă arăt oglinda. Știu că nu e tocmai ceea ce vă închipuiți. Nu-i așa că e urât ceea ce se poate zări dintr-un un ochi abia mijit de gazetar onest?!