„Găina şi paharu’ mi-au adus hectaru’!”

Când am sosit în comuna Vlădeşti, o barză tocamai îşi făcea cuib pe un stâlp de electricitate, undeva, lângă primărie. „Semn bun, mi-am zis, berzele vin acolo unde-s şi oamenii buni şi statornici. Dar...
L-am întîlnit în birou. Foarte dezamăgit. Spune: ”Din respect pentru oameni, am vrut să fac ceva durabil pentru comună! Familia noastră are un nume în Vlădeşti. Tatăl meu a fost pădurar o viaţă de om, respectat şi iubit de oameni, mereu optimist, le picura voia bună în sufletele sătenilor”.

Apă, stradă şi cămin
Primarul comunei Vlădeşti, Eracli Drujescu, continuă discuţia pe acelaşi ton grav. „Nu sunt ajutat, proiectele începute au rămas nefinalizate. În urmă cu patru ani, am început alimentarea cu apă a comunei. Am „băgat” 17 miliarde de lei vechi în... „pământ”. Ne mai trebuie încă şapte să aducem apă în gospodăriile oamenilor”.  Dar, apa... a îngheţat. Nici anul trecut, nici anul acesta nu s-au găsit bani pentru continuarea lucrărilor şi terminarea proiectului. Sătenii ştiu una şi bună: primarul pe care l-au ales nu poate să continue ceea ce a început!
„Oamenii spun că eu aş fi incapabil, că nu pot să fac nimic în comună! Am început o sală de sport tip 2, am cheltuit 2 miliarde de lei vechi. Mai trebuie încă 2,8 miliarde... Am accesat un proiect de finanţare prin măsura 322 pentru refacerea reţelei stradale pe o lungime de 7,3 km, din totalul de 19 km. Nu s-au găsit bani pentru cofinanţare şi pentru tva”.
La Vlădeşti, obiectivele au încremenit în proiect. În orizontul de aşteptare stau reabilitarea căminului cultural şi construcţia unui cămin de zi, în satul Brăneşti. Primarul ridică din umeri: „E criză, ce pot face mai mult?”

Polul sărăciei
Comuna Vlădeşti se află în zona defavorizată. Un fel de pol al sărăciei. Multe familii trăiesc din ajutoarele sociale. În evidenţele primăriei sunt cuprinse nu mai puţin de 577 de persoane asistate: la legea venitului minim garantat, pensionari cu pensii sub 400 lei, şomeri, persoane cu handicap. Când au sosit ajutoarele de la programul european, pungile cu alimente: zahăr, ulei, făină, mălai, paste făinoase, lapte praf şi biscuiţi, tot satul a dat în clocot. „Au fost discuţii aprinse în comună, că nu le dau la toţi. Nu aveam cum, tabelele nominale au venit de la instituţiile descentralizate. Am mulţumit un număr de 577  locuitori şi am nemulţumit 1800! Îmi vine, câteodată, să las totul baltă. Nu poţi şi să faci ceea ce-ţi propui, nu depinde de tine... ”, lăsă slobodă mâhnirea şi revolta interioară, primarul Eracli Drujescu.

Pe strada mare, cu pantofi din plastic
Din cauza sărăciei, foarte multe familii nu au cu ce să se întreţină, n-au pământ, nu lucrează, sunt la mila publică, n-au unde munci. Comuna este departe de oraş, tineretul n-are unde să se ducă să muncească. „Ca primar n-am nici prea multe activităţi şi nici posibilitate să-i angajez, sunt familii care n-au nici de unele, nu au nici cu ce se încălţa, nu pot să-şi cumpere, ies duminica, în sat, cu pantofi din plastic”.
Oamenii vor să muncească, dar n-au unde. Terenul este frământat, zonă de deal, solul, nisipos, indiferent ce tehnologii vrei să aplici, producţiile au fost, aici,  întotdeauna mici. Dar sătenii n-au bani nici pentru lucrările agricole, de aceea mult pământ stă nefolosit.

Amenzile depăşesc bugetul comunei
Toate aceste lipsuri fac pe mulţi cetăţeni din Vlădeşti să comită diferite  infracţiuni, îndeosebi furturi şi braconaj... Dacă roadele câmpului sunt mici, în schimb, la primărie, s-a adunat o... recoltă bogată de amenzi. Sunt mai multe miliarde de lei vechi, a căror valoare depăşeşte bugetul comunei!  Sancţiunile se află în... conservare, procesele-verbale sunt literă moartă, nu se pot plăti! Din ce motive, lesne de înţeles!

105 persoane cer 90 de hectare de teren
La Vlădeşti, un mister nerezolvat este legat de pământ. Primarul Eracli Drujescu nu ştie cum s-a împărţit pământul. „Dar ştiu că peste noapte, a dispărut pământul!! S-au pus în posesie peste 40 de hectare din rezerva primăriei, cele 100 de hectare de imaş comunal, până şi terenul de sport a fost împărţit! şi tot au mai rămas 105 persoane care ar trebui să primească o suprafaţă de 90 de hectare! Acestea deţin titluri de proprietate, dar nu mai există teren! Unii, chiar, plătesc impozit pe ce nu are... sau pe ce ar fi trebuit să aibă! O posibilă explicaţie ar fi: s-au modificat anexele Registrului Agricol”, ne-a declarat primarul.

Amnezia şi găinăria
Comisia de punere în posesie ar fi trebui să ştie. Numai că... „amnezia acoperă hoţia”! Vocea satului spune că prin anii 90, cei care trebuiau să reconstituie dreptul de proprietate au pus în aplicare măreţele virtuţi ale principiului „găina şi paharu’ mi-au adus hectaru’!”