Tabără, curajosul

Aproape zilnic citim în presă ori aflăm de la TV despre deficienţe mai mari şi mai mai mici ale demnitarilor noştri. Ca să nu vorbim de suspiciuni de fraude, deseori vecine cu penalul. Ori de acţiuni în care diverşi şefi de instituţii sunt depistaţi chiar în flagrant că încalcă legea. Şi ce se întâmplă, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, cu cei care calcă pe bec? Răspunsul la această întrebare îl ştie orice român: nimic serios.

De multe ori, în speţe poate mai puţin spectaculoase, care nu sunt date în presă, cel vinovat nici măcar nu este mustrat verbal. Şeful ierarhic superior are alte treburi decât să urmărească activitatea subalternilor.

Există şi situaţii când vinovaţii sunt sancţionaţi pecuniar, dar numai dacă s-a pus o oarecare presiune să se comită acest ultim gest.

În sfârşit, extrem de rare sunt întâmplările în care greşelile/neregulile funcţionarilor publici cu funcţie de conducere ajung să fie judecate de superiori. Dar şi mai rare, vă daţi seama,  sunt situaţiile care se finalizează în mod concret cu măsuri dure, gen demitere ori retragerea sprijinului politic.

Ei bine, într-un astfel de context, decizia lui Tabără pare, iată, una curajoasă. Desprinsă parcă dintr-o altă realitate. Cum? Se poate ca ditamai preşedintele ADS să fie schimbat din funcţie? Şi pentru ce?

Vedem deseori cum fermierii îşi manifestă în mod public nemulţumirea faţă activitatea unor instituţii de stat. Nici despre ADS, de pildă, agricultorii români nu au o părere foarte bună. Îmi amintesc reacţia oamenilor la propunerea ca ADS să fie transformată în bancă funciară. Dacă vreţi ca ceva să iasă prost - susţineau fermierii - atunci daţi-o pe mâna statului!

Aşadar, este clar: fermierii nu au o impresie pozitivă despre instituţiile de stat şi, cu siguranţă, una dintre cauze este aceea că în acest domeniu nu răspunde nimeni pentru greşeli.

Dacă astfel de măsuri s-ar aplica mai frecvent în administraţia mioritică, să vedeţi cum n-ar întârzia să apară nici rezultatele. Sunteţi de acord cu mine?