Agricultura şi Mentalitatea

Comparând, de pildă, cu anii 1997, 1998, după cum  îmi mărturisea un agricultor, acum „curge lapte şi miere” printre fermieri. „Atunci, mulţi dintre noi abia se târau de la un sezon la altul, pe când acum, uitaţi, aproape nu există fermier care să nu-şi fi cumpărat câte un utilaj nou în ultimii ani”, completa omul.  Desigur, păstrând simţul realităţii - fiindcă există, nu-i aşa - o mulţime de chestiuni care  încă nu merg cum trebuie - trebuie să recunoaştem progresele importante din ultima perioadă.

Dincolo de acumulările materiale - tractoare, utilaje, erbicide, etc - vreau să mă aplec asupra altui gen de schimbări, poate mult mai importante decât primele: mentalitatea.

Amintiţi-vă puţin care era profilul agricultorului român în urmă cu 15-20 de ani ? Individualist, suspicios, atotcunoscător, dar şi spăşit, supărăcios. Doar veneam după 40 de ani de comunism, nu? Sigur, o cauză importantă era şi decapitalizarea, însă nu numai. Lăsând, de data asta,   cauzele istorice la o parte, vreau doar să surprind cum gândea proprietarul român de teren în urmă cu mai mulţi ani şi cum gândeşte el în prezent.

Ce constatăm astăzi în comportamentul fermierului autohton ? Faptul că oamenii pun preţ din ce în ce mai mare pe sfaturile specialiştilor. Că încep să înţeleagă diferenţa dintre un erbicid şi altul, că sunt interesaţi mult mai mult de tehnologie. Ştiţi ce m-a surprins cel mai mult în discuţia cu fermierii ? Că, uite, agricultorii au învăţat să-şi facă planuri de business pe termen mediu. ( Mă rog, în măsura în care îţi poţi face astăzi în România planuri de afaceri, dar asta e o altă poveste. ) Heirupismul a fost înlocuit astfel cu munca programată şi dorinţa de a câştiga acum cu răbdarea şi ştiinţa de a aştepta piaţa. Parcă oamenii s-au maturizat, au devenit mai înţelepţi, iar beneficiile, după cum se vede, n-au întârziat să apară.

De aceea, eu cred că, fără îndoială, cea mai mare diferenţă între fermierul anilor 1990-2000 şi fermierul zilelor noastre stă în mentalitate.