PENTRU CĂ NU SE CADE CA UN „ARDELEAN DE BUN SIMŢ” SĂ NE-O TRAGĂ ARTISTIC ŞI SĂ O FACĂ PE INOCENTUL.
De obicei tac şi înghit toate bazaconiile acestea fără să comentez prea mult fenomenul, pentru că ştiu că viaţa politică e aşa o mare baie de nămol (să nu spun că seamănă cu chestia aceea unde se scaldă cu plăcere „sacrificatul” nostru de Ignat) care face bine şi capetelor de lemn, dar şi celor care au probleme grave de reumatism electoral.
Şi nu e cazul prim ministrului nostru ideal, care s-a cam ferit să intre la tăvăleală mai de fiecare dată. Decât aşa, cât să nu-şi murdărească prea mult adidaşii. Dar atunci, dacă tot nu îi place politica (care fie vorba între noi ăştia care ştim cu ce se papă chestiunea aceasta, e singura opţiune pentru democraţie) de ce nu rămâne frumos în elita civico-academică, de unde ar putea oferi, de la moca până la sume cu multe zerouri, consultanţă celor care îmbracă cămaşa de politician, oricât de hulită este ea acum în Românica.
Acum, ce să vă spun, iată că bunul simţ al realităţii a făcut să nu se difuzeze deja celebrul interviu acordat cu largă generozitate în plină campanie electorală emisiunii vedetă (printre cele mai vechi şi urmărite ever) a TVR, Viaţa Satului. Emisiune care, ce să vezi, cică „ne priveşte pe toţi”. Adică şi pe liberali, şi pe PSD - işti, şi pe ALDE-işti, şi pe USR-işti, şi pe UDMR-işti dar şi pe ceilalţi cetăţeni nehotărâţi, nealineaţi, veşnic scârbiţi şi chiar şi pe cei care nu au de gând să voteze niciodată.
Şi atunci de ce să văd un interviu, interesant altfel, al unui om care stă pe afişele electorale ale dreptei drepte de dreapta şi numai de dreapta, la un post naţional, plătit din puşculiţa comună a acestui popor. Un popor care merită politiceni de talia celor care au mai fost pe aici odată vreme: Brătieni, Kogălniceni, Cantacuzini sau mai ştiu eu care alţii, să nu-i uităm însă pe martirii Iorga, Maniu sau pe Călinescu.
E vremea ca Dacian Cioloş, dacă vrea să schimbe jocul, să-şi asume şi echipamentul. Că de chibiţi, slavă Domnului, suntem cam sătui. Chiar şi eu sunt unul dintre ei, dar o fac pe faţă nu în spatele cortinei, ca o divă a divelor.
Spuneam însă că acum partea aceea de popor care se închină panourilor cu tehnocratul de bine s-a inflamat că, ce să vezi, acest interviu cel puţin ciudat, nu va fi difuzat în campanie. Oricum tovarăşul premier poate să spună tot ce vrea şi ce nu vrea propovăduitorilor din presă la orice oră din zi şi din noapte fără manevre dintr-acestea cam ceţoase. La urma urmelor se miaună prea mult pe tema asta.
Adevărul e că multpreacinstitul premier tehnocrat este pe afişele electorale ca nominalizat pentru funcţia de prim-ministru, ceea ce înseamna o implicare mai mult decât formală în campania electorală. Ceea ce face mesajul domniei sale cu siguranţă de folos acelor tabere care îl folosesc pe post de tramvai electoral!
Cioloş s-a tot întalnit în preelectoral cu fermierii. Eu am spus şi atunci că toată chestia aceea a avut loc cu scopul susţinerii unui proiect politic. Nu credeţi că era mai cinstit să vă suflece mânecile, precum a facut şi Johannis când a candidat la funcţia de Preşedinte (demisionând din funcţia de primar al Sibiului), şi să nu participe la o campanie electorală subversivă, din postura de întâistătător al Guvernului?
Iar dacă are o viziune asupra agriculturii pământene, mai ales că venea dupa o perioadă în care a pus la cale noua PAC, nu l-ar fi împiedicat nimic şi nimeni nici până acum să o fi pus în practică. Că de promisiuni şi datul cu părerea putea să o facă mai bine ca preşedinte de partid sau candidat oficial, dupa ce şi-ar fi dat demisia din fruntea guvernului acesta morişcă, de tip alba-neagra.
Aşa cum le-a cerut, absolut corect, colegilor săi de Guvern intraţi în hora politică. Oameni pe care îi respect pentru alegerea lor de a intra în rândul clasei politice cu gânduri albe şi drepte!