Nu Guvernul, nu ministerul Agriculturii, nu cine știe ce instituție a administrației gen APIA, AFIR sau ANSVSA.
Drept dovadă că aceste structuri gândite la ceas de taină, pe vremea când era Adrian Rădulescu la vârful deciziei politice alături de un Dacian Cioloș încă neatins de interesul european, care ar putea dezlega șarada relației dintre marea masă a agricultorilor (inclusiv silvicutorii și procesatorii au loc la masa generoasă a acestor structuri private de interes public) și administrație sunt pasate la viitorul viitor. Deși camerele agricole ar aduna la un loc toți actorii angrenați în fenomenul agrar, devenind un filtru absolut, care ar funcționa în ambele sensuri limpezind și fluidizând problemele. Ele ar fi necesare atât fermierilor cât și administrației. Cu specificația că prin administrație să nu se încerce folosirea în scop politic, așa cum de altfel își doresc mai marii deciziilor de fiecare zi.
S-a trăit totuși o rază de speranță imediat după cutremurul iscat în viața politică după tragedia de la Colectiv. Dar și după ce s-a aflat că unul din inițiatorii acestui proiect, privind camerele agricole, va fi șef la Palatul Victoria. Poate, spera lumea agricolă, și pentru că s-a constatat stringenta necesitate a acestor structuri (unii fermieri chiar au pus osul la propriu pentru sprijinirea constituirii lor în 15 județe) camerele agricole vor deveni în sfârșit realitate. Mai ales după ce inițiativa legislativă propusă de 9 senatori din mai multe partide a trecut de Senat în unanimitate. Este o inițiativă perfectibilă dar care ar aduce un nou termen pentru alegeri, dar și finanțarea necesară înființării și funcționării acestor camere pe o perioadă de minim 3 ani. Deși Nini Săpunaru, președintele Comisiei pentru Agrilcutură din Camera Deputaților, spera că legea va fi dusă până la capăt înainte de sfârșitul acestei legislaturi, iată că a fost pusă pe pian. Și probabil acolo va sfârși ca un bibelou pe care se va așterne definitiv praful. Iar fermierii vor rămâne la cheremul celor care vor doar să le vândă câte ceva. Iar în fața Guvernului, la mâna unor federații, asociații și ligi care se conduc de sus în jos, uneori la limita interesului personal. Chiar și când vine vorba de o lege mult mai importantă decât modificarea legii 321 sau mai știu eu ce altă vrăjeală cu iz naționalist-electoral.
Recunosc că și fermierii au o mentalitate etatistă și nu pricep că dacă ar avea asociații puternice racordate la federații influente ar putea, mult mai ușor, să se facă ascultați și altfel tratați. Atunci când o structură de acest fel ar fi alimentată frumos din cotizații și sponzorizări oneste, și-ar permite să-și plătească o armată de juriști, pshiologi, sociologi și comunicatori capabili să discute de pe poziții similare cu administrația. Atunci nu ar mai abuza administrația de brațul său lung altoit la extremitate cu un buzdugan cu ținte de fier, similar cu cel al zmeilor din poveștile copilăriei.
Ruptura dintre administrație și cetățeni este majoră. Începe de la cel mai mic nivel și se amplifică spre vârf, ca într-un canion. Cetățenii sunt pe fundul văii și cu cât strigă mai tare cu atât îi acoperă ecoul. Iar ei, reprezentanții puterii, se cred olimpici și nemuritori.
Ca să vă faceți înțeleși, ca să aveți cui cere un sfat, o explicație sau pur și simplu o informație utilă, aveți mare nevoie de aceste camere agricole ale voastre. Acele camere care nu mai găsesc deloc drumul spre voi. Asta și pentru că, poate, nu sunteți cu adevărat în nevoie! Altfel nu vă înțeleg de ce nu le cereți ca pe un drept al vostru la o structură de protecție profesională. Că sunt așa de mulți fermieri care nu știu cum să completeze cereri unice, sau să implementeze tot felul de măsuri pe care nici măcar nu le cunosc, încât specialiștii care ar fi plătiți de aceste camere ar avea de lucru zi și noapte. E mare lucru să aveți pe cine întreba care hibrid e mai bun și ce rotație e mai eficientă fără să îl bănuiți de parteneriat cu vreo firmă. Nu-i așa?!!!