Uite că nu numai veșnicia s-a născut la sat. Ci și bunul simț. Adică, cei șapte ani de-acasă. Care au făcut ochi undeva pe un picior de plai. Poate și pe o gură de rai. Ca și pactul dintre baciul ungurean și cel vrâncean. Ca și resemnarea celui mai ortoman. Ca și năzdrăvana mioară guralivă. Ca și speranța într-o iluzorie dreptate divină...
Dar de ce să nu trăim cu speranța de mai bine în România? A lucrului bine făcut, de această dată. A vestitei luminițe (încă virtuală) care ne așteaptă, la celălalt capăt al tunelului tranziției, de un sfert de veac, sleită parcă de-atâtea speranțe puse în ea. Poate că am obosit să mai cred în oameni emblematici, altfel zis în miracole. Dar de ce să umbresc bucuria schimbării doar pentru că nu mai cred demult în minuni?! Nici în nemți. Nici în alte nații catalogate bombastic cu superlative. Pactul Ribentrop-Molotov mi-a rupt de ceva vreme speranța că lumea e dreaptă în vreun alt fel decât cel al interesului. Ca și Yalta, ca și Malta, ca și multe alte asemenea „înțelegeri”.
Dar cei șapte ani de acasă și bunul simț ne fac să mergem întotdeauna mai departe, cu o anume seninătate mioritică. Poate un alt divan ad-hoc și un alt Moș Ion Roată ar putea să aducă unirea și între fermieri. Dincolo de fantoma cooperativelor de tip colhoz se ridică impozanta statuie a interesului general. Interesul și progresul merg mână-n mână. Ca doi îndrăgostiți. Sau ca două partide care, fie vorba între noi, nu prea au nimic altceva în comun decât perspectiva ciolanului. Oricât ar suna de machiavelic, aproape întotdeauna scopul scuză mijloacele. Nu înseamnă că regula cu „nici o regulă nu e valabilă” ar trebui reașezată la timonă. Ce ți-e și cu timona asta! Sper că Iohannis se va folosi de busolă, sextant, compas și, de ce nu, și de hartă. Cu bun simț. Fără să folosescă romul la calculul derivei.
În decembrie 2014, la 25 de ani de când oamenii mureau, la propriu, pentru a schimba macazul politic, revoluțiile se fac mai întâi pe Facebock, iar predarea-primirea puterii se petrece cu surle și camere de luat vederi. Bineînțeles, tot în direct.
Și apropos de lumea aceasta a impactului imediat, ministrul Daniel Constantin crede că brandul României ar trebui să fie agricultura și produsele bio. Nu o frunză gălbejită deja, care să bântuie haotic ecranele televizoarelor. Și, de ce nu, să ne dotăm și cu un turism all-inclusive, drept bonus pentru cei care doresc să se bucure de liniștea munților noștri și de calitatea de necontestat a produselor din zona montană. Reducerea TVA, pe aceste două direcții economice, este o consecință logică, cum ar fi trebuit să fie pentru toate produsele agroalimentare. Aceasta ca tabloul unei țări cu posibilitatea unui turism rural unic să fie completat cu hrană multă, bună și accesibilă. Cam așa România ar putea deveni una din primele destinații turistico-rurale europene.
Vorbind de rural și de turism, spunem din date oficiale că s-au reatestat 298 de produse tradiționale. Unii ar spune că sunt multe, alții că, dimpotrivă, ar fi prea puține. Dar e un pas important în desăvârșirea unui posibil brand de țară. Sunt genul de produse cu din ce în ce mai mulți cumpărători. Agricultura bio nu mai este doar o nișă. Pentru unii e o necesitate. Pentru România ar putea fi noua emblemă, așezată frumos lângă tradițiile și natura pe care încă le mai avem...